Prezentă la evenimentul care a marcat trecerea celor 20 de
ani, Libertatea vă prezintă câțiva dintre cei care au muncit, în acest timp, în
instituția care încearcă să deslușească misterele arhivelor Securității.
„Prima dată am fost arestat la 16 ani. Am stat
o lună închis la Jilava”, spune Dinu Zamfirescu, în vârstă de 90 de ani, despre
primul său contact cu Securitatea, instituție ce avea rolul de a identifica și
neutraliza orice amenințare la ideologia comunistă națională.
Zamfirescu e fost deținut politic și
membru al Colegiului de conducere al Consiliului Național pentru Studierea
Arhivelor Securității (CNSAS), instituție creată odată cu promulgarea legii
desecretizării.
Ticu Dumitrescu a fost și el deținut
politic în perioada comunistă și ca senator în anii 90 a inițiat legea prin care s-au desecretizat arhivele
Securității și care a înființat CNSAS, instituție al cărei obiectiv principal
este garantarea accesului persoanelor la dosarele întocmite de Securitate pe
numele lor sau al rudelor până la gradul IV inclusiv.
„A
doua zi după ce m-au eliberat de la Jilava, m-am dus și m-am înscris în
Tineretul Liberal”
Deși are 90 de ani și ochii albaștri
încețoșați de cataractă, amintirile despre Securitate sunt vii pentru Dinu
Zamfirescu.
Acesta își amintește, zâmbind, cum imediat
după ce a scăpat de prima încarcerare a Securității a mers glonț și s-a înscris
în Tineretul Liberal, organizația de tineret a Partidului Național Liberal.
„De ce m-am înscris la liberali? Mi-a
plăcut mie cum s-au comportat ei la manifestația pentru Regele Mihai din 45. De acolo m-au și ridicat Securiștii
și m-au închis o lună la Jilava”, râde Zamfirescu.
Ce am greșit de am ajuns în vizorul Securității? Eram împotriva regimului comunist. Atât de simplu. (…) Am fost exmatriculat de la facultate de trei ori.
Dinu Zamfirescu, fost deținut politic:
Pentru Zamfirescu au urmat alte patru
încarcerări. Pe lângă asta, a fost exmatriculat de trei ori din facultate.
Prima exmatriculare a fost în 1950, de la
Facultatea de Istorie din Cluj, mai apoi în 1957 de la Facultatea de Drept din
Cluj.
O perioadă a lucrat pe șantier încercând
să treacă neobservat, dar nu s-a lăsat, voia să studieze. S-a înscris, încă o dată,
la Facultatea de drept din Cluj, dar și de data asta a fost exmatriculat.
La 23 de ani de la prima exmatriculare,
Zamfirescu reușește să termine în 1973 Facultatea de Drept a Universității din
București.
Au urmat doi ani de peripeții, cu 23 de
cereri de emigrare refuzate de Securitate. A reușit să plece din țară de-abia
după ce sora sa vitegră din Paris a plătit 6.000 de dolari „unei rețele care se
ocupa cu emigratul”. După ce au fost dați banii, i s-a aprobat și plecatul din
țară.
Odată ajuns la Paris, Zamfirescu își
ascute spiritul împotriva regimului comunist din postura de jurnalist.
A fost corespondentul BBC timp de 14 ani
la Paris, secția română. În același timp avea intervenții periodice la Europa
Liberă, radioul necontrolat de Partidul Comunist Român, pentru ascultarea
căruia puteai ajunge la închisoare în România aflată sub dictatură.
Muzica străină, Europa Liberă sau bancurile îți aduceau dosar la Securitate
Un membru al Direcției de Investigații a
Consilului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ne explică cum
lucruri considerate azi banale puteau declanșa crearea unui dosar la
Securitate.
„Dacă ascultai
muzică străină, dacă înregistrai casete cu muzica din afară și le dădeai mai
departe sau făceai bancuri cu tentă politică, gata, Securitatea te lua în
vizor”, explică Ionel
Ivașcu, directorul CNSAS celor prezenți la eveniment. Acesta arată că
informatorii serviciilor secrete din perioada comunistă erau, uneori, chiar mai
tineri de 15 ani.
Urechile celor de la Securitate erau peste
tot și informatorii erau dintre cei mai diverși.
Copii de 15-16 ani, în cancelaria liceului, scriau și semnau note informative. Despre ce făceau părinții acasă, despre ce muzică ascultau colegii, ce bancuri făceau bunicii. Ei nu își dădeau seama ce fac, erau îndoctrinați de profesori și de sistem.
Ionel Ivașcu, director CNSAS:
Ivașcu spune că odată intrat în cercul
informatorilor era aproape imposibil să scapi. „Securitatea te șantaja în
diverse moduri și singura ta scăpare era să torni în continuare, deși asta
însemna să îți torni frații, prietenii, soția”.
Peste
6 milioane de dosare: arhivele CNSAS sunt pe locul 3 ca mărime în Europa, după cele
germane și poloneze
În momentul de față, arhivele CNSAS conțin
peste 6,4 milioane de dosare întocmite de fosta Securitate în 45 de ani de
activitate.
Acestea sunt păstrate într-un spațiu de 3.125
de metri pătrați, unde temperatura e menținută la 21 de grade Celsius și
umiditatea nu depășește 60%.
Numărul nu este final, în fiecare zi ajung
dosare noi eliberate de diverse instituții precum Serviciul Român de Informații,
Ministerul Apărării Naționale sau Ministerul Justiției
Peste un milion de oameni, urmăriți de Securitate cu ajutorul a jumătate de milion de informatori
Dosarele Securității sunt împărțite în
cinci categorii. Cea mai cuprinzătoare categorie este Fondul Informativ, care conține peste 1,1 milioane de dosare
individuale. Acestea sunt dosarele tuturor oamenilor ascultați și supravegheați
de Securitate.
Directorul CNSAS, Ivașcu, ține să
menționeze că numărul real de oameni ascultați era mult mai mare. Motivul? Cu
toate că titularul dosarului era un singur om, toate persoanele din jurul
respectivului individ erau la un moment dat supravegheate.
Următoarea categorie ca mărime este Fondul de Rețea, 450.000 de dosare. Aici
erau dosarele tuturor informatorilor Securității. Recrutarea de la vârste
fragede de către Securitate nu era ceva neobișnuit, la fel cum nu erau rare
situațiile în care copiii raportau serviciilor secrete ce făceau părinții lor.
Urmează Fondul Documentar, cu 27.000 de dosare. Acestea sunt dosarele unde
se notau activitățile organizațiilor care puteau reprezenta o amenințare pentru
regimul comunist. Organizații de tineret, cercuri literare sau rămășițe ale
partidelor politice istorice erau trecute în dosarele Fondului Documentar.
Fondul
Penal conține 11.000 de dosare. Acestea se referă doar
la persoanele arestate și judecate din motive politice în timpul regimului
comunist.
„Furtul, tâlhăriile sau crimele, astea nu
erau faptele penale cu care se ocupa Securitatea. Tot ce ținea de activitate
politică cu caracter împotriva regimului, asta era faptă penală”, ne spune
Laura Cornea, purtătorul de cuvânt al CNSAS.
Categorizarea se încheie cu Fondul SIE, cu aproximativ 20.000 de dosare.
Aici erau trecute de Securitate toate persoanele care au fost în atenția
Direcției de Informații Externe (DIE).
Ivașcu declară că nu se cunoaște numărul
real al angajaților direcți ai fostei Securități, „erau atâtea divizii și
subidivizii încât e aproape imposibil de numărat câți erau cu adevărat”.
Numele a 2.190 de foști angajați ai Securității care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului au fost făcute publice pe site-ul CNSAS.
Până în 2008, CNSAS-ul decidea calitatea
de fost ofițer de Securitate și de fost colaborator. 667 de nume au fost
publicate astfel.
Începând cu 2008, atribuirea calității de
lucrător al Securității se face doar prin inițierea unei acțiuni în instanța de
contencios administrativ. 1.523 de nume s-au făcut publice, astfel, din 2008 și
până acum.
Doar după pronunțarea unei decizii
definitive a Curții de Apel București, numele ofițerilor de Securitate care au
încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului sunt făcute publice.
În prezent sunt în curs de publicare 194 de hotărâri definitive ale
instanțelor.
Rata de câștig a proceselor inițiate de
CNSAS e de 94,5%.
Doar
10% din arhiva fostei Securități a fost digitalizată
Cazimir Ionescu, propunerea PSD pentru
Colegiul CNSAS și parlamentar în perioada 1990-2000 din partea Frontului
Salvării Naționale (FSN), ține să menționeze junaliștilor prezenți în depozitul
CNSAS din Popești Leordeni că munca este una continuă și că deciziile prin care
cineva a fost declarat ofițer sau colaborator al Securității se pot schimba.
Vin dosare în continuare, de la diverse instituții. Și în funcție de acele dosare, unele persoane pot fi reabilitate sau dimpotrivă, altele pot fi declarate lucrători ai Securității.
Cazimir Ionescu, membru în Colegiul CNSAS din partea PSD:
Ionel Ivașcu, directorul CNSAS, declară că
este esențială digitalizarea arhivei. Până acum s-a reușit trecerea în format
digital a doar 10% din totalul dosarelor prezente în arhivă.
CNSAS este un organism autonom cu personalitate juridică, supus controlului parlamentului. Odată cu promulgarea legii pentru desecretizare s-a înființat si Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS). În prezent, instituția are 217 angajați și este condusă de un colegiu format din 9 parlamentari și 2 reprezentanți ai societății civile. Până la 1 decembrie 2019, CNSAS gestiona peste 6,400 milioane de dosare, echivalentul a 26 de km liniari de dosare puse cap la cap.