Cu o pandemie în desfășurare și perspectiva revenirii la cursurile fizice, copiii și tinerii se regăsesc într-o ambivalență puternică: pe de o parte, amenințarea îmbolnăvirii încă există, pe de altă parte, nevoia de a reveni la stilul de viață considerat normal înainte de pandemie este din ce în ce mai mare.
„Revenirea la normalitate”
- „Să mergem fizic și să treacă tot calvarul ăsta.”
- „Sper să fie mult mai multe ore fizic decât online și să fie mai puțin haotic totul.”
- „Să putem merge la școală fizic și normal, fără scenariu hibrid.”
- „Să mergem fizic măcar hibrid, consider că modul în care se desfășoară procesul de educație în online nu dă randament.”
Pentru mulți copii și tineri, suspendarea cursurilor fizice a fost, cel puțin la început, un motiv de bucurie și relaxare. Totuși, destul de repede, lipsa socializării, a programului disciplinat și a contactului direct cu școala i-a făcut pe mulți dintre cei care se bucurau la început să-și dorească din suflet ca lucrurile să revină la normal și ei să poată merge din nou la școală.
„Revederea cu colegii”
- „Să pot sta cu colegii mei în clasă, deoarece aproape toată clasa a 9-a am stat în online și a fost dăunător pentru crearea prieteniilor.”
- „Înțelegere între mine și colegii noi.”
- „Întâlnirea cu colegii, prietenii și profesorii dragi.”
- „Mă voi putea întâlni din nou cu colegii pentru a socializa și îmi voi face alte cunoștințe noi prin care voi putea evolua și eu.”
În mod absolut natural, cele mai frecvente așteptări pozitive exprimate de tineri se referă la revederea cu colegii, la posibilitatea socializării și dezvoltării prieteniilor în spațiul școlii.
Deși uneori adulții uită acest lucru, cel mai important obiectiv al educației instituționalizate este socializarea copiilor și tinerilor în spiritul regulilor sociale nescrise, dar și conform legislației în vigoare.
Fără generații tinere capabile să respecte regulile comunitare și să coopereze pentru dezvoltarea societății, orice formă de ordine socială este periclitată.
O școală mai organizată, cu profesori mai responsabili
- „Aș vrea să fie mai organizat, iar profesorii să înțeleagă că, după atât de mult timp de stat în online, este mult mai greu să ne acomodăm cu genul de profesori care turuie lecția și au impresia că sunt buni și se așteaptă ca noi la rândul nostru să știm ce știu și ei.”
- „Îmi doresc mai multă comunicare între noi, elevii, dar și în relațiile elev-profesor. Îmi doresc și voi lupta cât pot pentru asta, demararea unor schimbări în liceul din care fac parte, cum ar fi instaurarea educației sexuale și a celei financiare. Pe acestea nu le pot numi așteptări, căci necesită mult efort pentru a fi atinse și încă nu știu ce ajutor am, dar sunt dorințe din suflet, care, de fapt, aș vrea să se aplice în fiecare colectiv școlar, nu doar în al meu.”
- „Mă aștept ca profesorii să înțeleagă faptul că am făcut școală online timp de mai bine de un an și că asta ne-a afectat în mod negativ pe cei mai mulți dintre noi. Învăț la un liceu pedagogic, iar începând din acest an, voi ține lecții pentru elevii preșcolari, asta în condițiile în care practica observativă din ultimii doi ani nu s-a desfășurat așa cum ar fi trebuit.”
Tinerii par să fie foarte conștienți de importanța calității educației pe care o primesc, pe lângă importanța socializării. O mare parte dintre răspunsurile primite se referă la îmbunătățirea actului educațional, la nevoia de a avea altfel de relații cu profesorii lor, care ar trebui să fie „mai înțelegători” – nu doar în sensul de toleranță și îngăduință, ci și în sensul de empatie și responsabilitate.
Din unele răspunsuri reiese și teama de profesori sau dezacordul tinerilor cu felul în care își organizează lecțiile profesorii lor. Dar elevii nu vor doar profesori mai indulgenți, ci profesori mai performanți.
Mai mult, unii dintre ei își exprimă și intenția de a se implica activ în proiecte de voluntariat pe teme tabu sau absente în spațiul școlii lor, considerate utile de tineri, dar neacoperite de programa educațională școlară.
Teama de dezamăgire și așteptările negative
Bineînțeles, tinerii au și așteptări negative de la viitor:
- „Sunt de părere că nici acest an nu ne oferă posibilitatea de a participa fizic.”
- „Mă aștept să mă simt epuizată mai devreme sau mai târziu, mă aștept să iau note proaste și (deși sper să nu) să mă cert cu ai mei.”
- „Anxietate socială, stres, presiune.”
- „Profesori extra exigenți, amenințări din partea profesorilor din cauza faptului că am stat 2 ani acasă să ne odihnim, nerespectarea normelor de igienizare.”
- „Nu o să mai existe libertatea de a alege […].Timpul liber nu prea o să mai existe (foarte multe ore pierdute pe drum și la școală). Activitățile extrașcolare prin care ne descopeream aptitudinile și pasiunile se întrerup, deoarece la școală nu înveți cum să te dezvolți, cum să crești, nu te pregătește nimeni pentru ce va urma după liceu… Doar tocești niște opere și ești blocat 6 ore într-o școală unde nu simți că te dezvolți, nici măcar cultural… Mulți profesori sunt sictiriți de materia lor și mult prea frustrați ca să poată să mai ajute pe un copil să învețe cu drag”
- „Să înceapă oamenii să fie din ce în ce mai neglijenți și să uite faptul că ne aflam ÎNCĂ într-o pandemie. (Wear your damn mask or go home, cel puțin în locurile aglomerate, în interior.)”
Aceste așteptări negative exprimate de tineri, deși pot părea un lucru trist, sunt de fapt dovada că tinerii sunt realiști și asumați, preferând confruntarea propriilor frici, nu ascunderea lor sub umbrela protectivă a gândurilor optimiste.
Studenții însă par să aibă și o umbră de regret odată cu pierderea beneficiilor pe care le-au descoperit la transferul cursurilor în online: „În regim de învățare online, posibilitățile sunt multiple, de la timpul transportului care se elimină până la posibilitatea unui job în paralel cu facultatea și confortul oferit de școala online.”
La final, o întrebare deschisă
Concluzia după analizarea răspunsurilor pe care le-am primit este că, în ciuda tuturor dificultăților și lipsurilor cu care generațiile tinere se confruntă, ei sunt totuși o generație realistă, curajoasă și asumată. Știu bine ce vor de la viitorul apropiat și poate că pandemia chiar i-a ajutat să-și clarifice niște nevoi și niște obiective.
Tinerii ne pot spune foarte clar ce nevoi au și care sunt problemele unde au nevoie de ajutorul și cooperarea adulților. Dar cine îi ascultă?
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro