ComenteazăÎn România poate nu se moare de foame, dar se rabdă. Mult. Și cei care suferă cel mai mult sunt copiii. 1 din 3 copii români trăieşte într-o sărăcie lucie iar părinții lor nu au ce le pune pe masă. Unul dintre județele cele mai afectate de nevoi este Teleorman, unul dintre cele mai sărace din România.
Există oameni care se bucură că vine vara fiindcă au măcar fructe prin curte cu care să-și alunge foamea. Este și cazul acestui bătrân care așteaptă, pe banca din curtea bisericii, o masă caldă. În fiecare zi. Un accident cumplit l-a lăsat fără mobilitatea la un picior și fără altă speranță decât aia că într-o zi va primi o pensie.
Alimentele pentru cantină se adună pe Facebook
La parohia din Negrenii de Sus, un preot tânăr a pus pe picioare o cantină socială. Și toate alimentele îi sunt donate pe Facebook, unde preotul Bogdan Danu este foarte activ. Astăzi masa este una bogată: aperitive, ciorbă cu perișoare, varză călită cu pulpă de pui. Este un parastas și practic masa de la cantină este dată de suflet de un alt sătean. „ Această inițiativă a început în 2014 când am vrut să facem aici în curtea bisericii un praznicar, adică o sală de mese pentru evenimentele importante din viața parohiei. Dar odată cu avansarea tehnologiei și văzând că rețeaua de socializare ajută foarte mult la astfel de acțiuni caritabile, pe care noi le-am mai făcut, dar fără rețeaua de socializare n-am avut același succes. Am hotărât să facem un centru social care să cuprindă mai multe clădiri și să ofere mai multe servicii sociale gratuite pentru copiii nevoiași și pentru bătrânii neputincioși și singuri din sat”, spune preotul.
Tăcerea din sala răcoroasă de mese este ruptă de glasuri de copii. Își lasă ghiozdanele în colț și se așază ordonat la masă. Ca în fiecare zi. „În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin. Tatăl nostru care ești în ceruri…”, recită într-un glas vocile flămânde. Rugăciunea „Tatăl Nostru” este un răgaz pentru bucătărese să mai aranjeze una alta pe masă.
Maria este o fată de clasa a patra cu ochi triști. „Mama mea este la București și tata la fel. Stau cu bunicii mei. Și părinții mă mai vizitează, dar nu mai sunt împreună”, spune fata și oftează din tot sufletul. Dar are un vis: vrea să fie actriță. Și poate că din Negrenii de Sus Teleorman, peste 10 ani, va răsări încă o Stela Popescu, pentru că așa își dorește copilul. Copiii vin după ore cu microbuzul școlar și duminica după slujbă la masă. Dacă o întrebi și pe Marinela de ce mănâncă la biserică masa de prânz îți spune simplu: „Pentru că părinții mei nu au posibilități, nu lucrează…” O situație trasă la indigo în toată comuna.
O masă pe zi ține familia unită
În fiecare zi, la cantina Asociației „Casa plină”, se gătesc în jur de 85 de porții, 40 rămân pentru copii și restul sunt împărțite la bătrânii din sat. Trei bucătărese pe tură au grijă să nu fie risipită nicio picătură de mâncare, că știu cât e de valoroasă. Mai ales că asta nu e simplă mâncare, ci e hrană pentru o generație care capătă astfel încă o șansă. „Poveștile lor probabil sunt tipice satului românesc și anume că este o zonă defavorizată, toate satele tind să fie parasite, toți tinerii pleacă spre orașe, nu mai sunt locuri de muncă. Sigur că mai sunt și doi-trei, la nivelul unui sat sau două, care nu vor să muncească și consideră că e mai bine așa, preferând să primească puțin de la biserică, puțin de la primărie, dar noi nu putem face front comun cu ei, Noi îi îndemnăm pe toți, în special pe copii, care sunt viitorul, să-și depășească condiția, să reușească prin propriile forte”, mai spune preotul Bogdan Nanu.
La cantina de la biserică poate veni oricine, poarta e deschisă. Dar se face o selecție naturală. Această masă simplă cântărește greu în unele familii în decizia de a rămâne împreună sau a da copiii „la stat”. Preotul se mândrește că „toți copiii au părinți, locuiesc la casele lor”.
Oamenii cu suflet bun au împărțit din bucatele lor pentru a ajuta cantina, iar preotul mai face un apel la cei care vor să ajute cu orice, cât de puțin, o pot face pe pagina Asociației „Casa Plină”.
Ticul lui Dragnea: își ”caută” mereu verigheta pe degetul inelar. Explicațiile psihologului Libertatea