Anul 2023 s-a încheiat prost pentru Ucraina. Poate pierde Kievul războiul în 2024? Analiza rece a unei publicații rusești

Situația complicată în care a ajuns Kievul, aflat într-o poziție defensivă în mai multe puncte ale frontului, în condițiile unei previzibile crize de muniții, este printre altele o consecință a greșelilor politice, scrie Meduza.

Așteptările generale privind rezultatele contraofensivei ucrainene au fost de la bun început exagerate. Aliații occidentali au alocat resurse substanțiale pentru această operațiune, astfel încât livrările rapide au epuizat rezervele (în primul rând ale țărilor europene).

Eșecul ofensivei a generat o criză de încredere atât la Kiev, cât și în relația dintre autoritățile ucrainene și mulți dintre politicienii occidentali. Pe fondul acestei neîncrederi, și a conflictului politic intern din SUA și UE, ritmul livrărilor de echipamente și muniții către Ucraina s-a redus.

Forțele armate ucrainene, care aveau un avantaj local în materie de artilerie în zonele în care au desfășurat ofensiva din vară, au ajuns să se confrunte din nou cu un deficit de muniție.

În același timp, forțele ruse au pus în aplicare un plan pregătit anterior pentru propria contraofensivă. Pentru aceasta au fost pregătite resurse extinse – inclusiv formațiuni proaspete și muniție pentru artilerie.

Recomandări

Cazinoul din Sinaia, inaugurare cu scandal. De ce a plecat familia regală din sala de spectacol: „Prea decoltat, este culmea necuviinței!”

Atacurile trupelor rusești de-a lungul întregului front au provocat mai multe crize în rândul apărării ucrainene.

Cu toate acestea, faptul că Moscova a preluat inițiativa nu a dus la o schimbare semnificativă a situației de pe front: armata ucraineană nu este învinsă și nu este aproape de înfrângere, iar ofensiva rusă nu a adus încă câștiguri teritoriale substanțiale.

Forțele ruse, asemenea forțelor ucrainene, nu au găsit încă modalități de a străpunge în profunzime frontul, observă analiza Meduza.

Acum, Ucraina are timp să se regrupeze. Încetinirea livrărilor occidentale de armament pare încă un fenomen temporar (deși există semne că problemele ar putea deveni permanente), iar problemele interne actuale – de exemplu, cele cu mobilizarea forței de luptă – pot fi rezolvate parțial.

Principala problemă a Ucrainei este lipsa unei strategii privind obținerea victoriei care să fie clară – inclusiv pentru politicienii occidentali. Asta și pentru că nici Kievul, nici Occidentul nu au fost pregătiți pentru perspectiva ca lupta să ia forma unui război de uzură, care consumă resurse nelimitate.

Recomandări

Vladimir Putin nu mai e interesat de discuții de pace și vrea să distrugă statul ucrainean, după incursiunea soldaților Kievului în Kursk, susțin surse de la Kremlin

Cum au ajuns Rusia și Ucraina în actualul impas

Războiul a început cu o serie de operațiuni de manevră ale armatei ruse. Și, deși multe dintre aceste operațiuni s-au soldat cu un eșec, ele au reflectat dorința de a obține o victorie rapidă. Treptat, atât Moscova, cât și Kievul și-au pierdut capacitatea de a derula un astfel de război.

Mai multe evoluții au contribuit la acest impas, scrie Meduza. Pe de o parte, aviația rusă nu a reușit să câștige supremația aeriană, lucru care a împiedicat-o să folosească avioanele pentru lovituri în interiorul Ucrainei – cu excepția rachetelor balistice și de croazieră lansate din aer.

De asemenea, Moscova nu a reușit să lovească eficient țintele mobile din spatele frontului – artileria și rezervele ucrainene. Forțele armate ucrainene pot prin urmare transfera liber întăriri în orice zonă pentru a preveni o pătrundere rusă. Dar reciproca este valabilă, iar Kievul nu poate să împiedice transferul rapid al rezervelor rusești.

Ucraina a primit în 2022 un ajutor puternic din partea SUA, sub forma sistemelor de rachete HIMARS.
Acest lucru a provocat o criză de aprovizionare pe termen scurt pentru forțele ruse – acestea nu mai puteau primi muniție din marile depozite centralizate, care au devenit principala țintă pentru artileria ucraineană cu rază lungă de acțiune.

Recomandări

Fost militar care a participat la construcția Transfăgărășanului: „Porneam buldozerele și la minus 25 de grade”. Victimele accidentelor, trimise în sicrie sigilate la rude

Moscova s-a adaptat însă, și acum folosește mai multe depozite mici. Forțele armate ruse au învățat, de asemenea, să lovească depozitele și cartierele generale ale Forțelor Armate ale Ucrainei.

Efectul este că niciunul dintre adversari nu poate concentra trupe pentru o ofensivă și mijloacele de susținere a acestora – din cauza amenințării loviturilor de mare precizie, cu rază lungă de acțiune, ale inamicului.

În primăvara anului 2022, forțele armate ucrainene s-au mobilizat masiv (inclusiv prin recrutarea de voluntari motivați). Acest lucru a făcut posibilă oprirea ofensivei rusești. Efectul a fost că, în aprilie, forțele ruse pierduseră deja capacitatea de a străpunge apărarea ucraineană.

În toamna anului 2022, ucrainenii au folosit avantajul numeric și strategic și au reușit să împingă forțele ruse în două puncte majore ale frontului, Harkov și Herson.

Cu toate acestea, în urma mobilizării suplimentare rusești care a urmat acestui dezastru – precum și în urma retragerii trupelor de pe malul drept al Niprului și de la periferia orașului Harkov – comandamentul rus a reușit să consolideze o linie continuă de apărare.

De atunci, niciunul dintre adversari nu a avut o superioritate numerică semnificativă, observă Meduza.

Dronele joacă și ele un rol important în actualul impas. Aeronavele fără pilot au evoluat pe front încă de la începutul războiului, dar „revoluția dronelor” a apărut abia la sfârșitul anului 2022 – începutul anului 2023.

A fost momentul în care dronele comerciale folosite pentru supraveghere au apărut în aproape fiecare unitate a ambelor armate. Mai târziu, acestea au fost adaptate pentru a lansa grenade și alte muniții.

În 2023, forțele armate ucrainene, și apoi cele rusești, au primit mii de drone kamikaze. În prezent, linia frontului și zona tampon, de 10-20 de kilometri, au devenit complet „transparente”, iar țintele detectate cu ajutorul dronelor pot fi ușor lovite imediat.

Precizia artileriei, care acum primește rapid informații de la fața locului, s-a îmbunătățit și ea.

Nu în ultimul rând, forțele ucrainene și apoi cele rusești au început din iarna lui 2022 să planteze câmpuri uriașe de mine, de-a lungul întregului front. Astfel de obstacole blochează avansul vehiculelor blindate.

Acest lucru a limitat și mai mult capacitatea celor două armate de a concentra forțele pentru o ofensivă. Urmarea a fost că în 2023 am asistat la eșecuri repetate ale ofensivei de ambele părți.

Singura excepție de la această serie de eșecuri repetate a fost bătălia pentru Bahmut. Mulțumită mercenarilor Wagner, aparent insensibili la pierderile masive de vieți omenești, Moscova a cucerit orașul, chiar dacă nu a reușit să în încercuiască.

Incapacitatea celor două armate de a concentra forțele, de a străpunge frontul și de a trece la acțiuni de manevră pentru a obține un avantaj decisiv a transformat conflictul într-unul pozițional, subliniază analiza publicației rusești.

Efectele unui război de uzură

În esență, războiul de uzură a început încă din iarna trecută. Niciuna dintre părți nu poate trece la manevre din motivele tactice și operaționale descrise mai sus, iar acest lucru le privează de oportunitatea de a învinge decisiv armata inamică.

Așa cum au arătat evenimentele din 2022, doar războiul de manevră – atacuri în flancurile și spatele inamicului – pot provoca o pierdere accelerată de resurse inamicului.

În acest moment însă, cele două tabere nu pot decât să consume încet resursele – ale lor și ale inamicului – în speranța că balanța va înclina în cele din urmă în favoarea lor, observă Meduza.

Forțele armate ruse au trecut cel mai probabil în mod deliberat la o strategie de uzură încă din toamna anului 2022, când Kremlinul a decis mobilizarea de noi militari și de sporire a producției militare, în vreme ce a construit linii defensive pe front și în spatele liniei frontului.

În același timp, Rusia a început și prima campanie de bombardare strategică a infrastructurii ucrainene.

Ucraina a încercat să se bazeze pe succesele sale de la sfârșitul lui 2022 în ceea ce privește războiul de manevră, atacurile asupra logisticii rusești și încercările de a suprasolicita trupele rusești (de exemplu, forțându-le să consume resurse pentru apărarea unor secțiuni relativ liniștite ale frontierei) – dar nu a reușit.

Ulterior, și comandamentul ucrainean a fost, de asemenea, forțat să treacă la o strategie de uzură: în loc să facă avansurile planificate, forțele armate ucrainene au fost atrase în lupta cu forțele armate ruse pentru a distruge apărarea aeriană, artileria și alte „active”.

Astfel, până în octombrie 2023, forțele ucrainene au rămas fără muniția alocată de Occident pentru ofensivă. Livrările au scăzut semnificativ în timpul verii. Iar acum, armata ucraineană nu poate consuma muniția în același ritm ca în vara anului 2023.

În mod evident, în prezent, forțele ruse consumă mai multe resurse pentru ofensivă decât armata ucraineană pentru defensivă. De asemenea, judecând după înregistrările video publicate, trupele rusești suferă pierderi semnificativ mai mari de echipament (și, probabil, de personal) în timpul atacurilor de-a lungul întregului front.

Cu toate acestea, într-un război de uzură, nu balanța absolută a „atuurilor” este importantă, ci cea relativă: după eșecul ofensivei ucrainene, forțele rusești le depășesc în mod clar pe cele ucrainene în ceea ce privește resursele acumulate – obuze, echipamente pregătite de luptă și, eventual, număr de militari de pe front.

Prin urmare, resursele ucrainene s-ar putea epuiza mai repede.

Acest lucru, scrie Meduza, ridică două întrebări. În primul rând, își poate permite armata rusă să cheltuiască astfel de resurse în mod continuu? Și în al doilea rând, ce resurse va putea oferi Occidentul Ucrainei în 2024?

Rusia are resurse, dar nu suficiente pentru un atac major eficient

Nu există date de încredere cu privire la producția de muniție, echipamente și numărul de recruți ai armatei ruse. Cu toate acestea, avem la dispoziție evaluări aproximative.

Ministerul Apărării din Estonia estimează producția rusă de proiectile de 152 mm la 3,5 milioane de unități în 2023 (o creștere de trei ori față de 2021) și la 4,5 milioane în 2024. Cel puțin alte 350 de mii de obuze (calibrul 122 și 152 de milimetri) au fost livrate de Coreea de Nord – și este posibil ca aceasta să nu fie ultima livrare.

Astfel, în 2024, forțele armate ruse vor putea consuma aproximativ 12-13 mii de obuze pe zi. Este mai puțin decât în vara anului 2022, când forțele rusești slăbite au irosit între 20.000 și 33.000 de obuze, dar mai mult decât în aproape orice moment din 2023.

Astfel, este puțin probabil ca forțele armate ruse să își mărească semnificativ puterea de foc, ceea ce le va limita potențialul ofensiv. Dar în același timp, o criză de muniție nu este previzibilă.

De notat că surse anonime din departamentele militare ale altor țări NATO sunt încrezătoare că lucrurile stau semnificativ mai rău în ceea ce privește producția de obuze în Rusia, scrie Meduza.

Situația este mai complicată în ceea ce privește aprovizionarea cu vehicule blindate și refacerea personalului. În 2023, amata rusă a pierdut aproximativ 80 de tancuri și sute de vehicule blindate în fiecare lună. Moscova a spus că pierderile ar putea fi compensate, dar analiștii sunt sceptici.

Compania de stat Rostec a declarat că producția de tancuri a crescut de șapte ori față de perioada de dinaintea războiului (nu este clar dacă tancurile recondiționate și modernizate sunt incluse în această estimare). Iar surse anonime din cadrul serviciilor secrete americane raportează că producția de tancuri noi s-a dublat – de la 100 la 200 de unități pe an.

Este clar că abilitățile complexului militar-industrial rusesc de a crește în continuare producția sunt limitate: industria nu dispune de muncitori și de echipamente de înaltă precizie (acestea au fost achiziționate în Occident înainte de război).

Însă asta nu înseamnă că forțele ruse se vor confrunta cu o lipsă acută de echipamente.

De asemenea, faptul că armata rusă a fost capabilă să treacă la ofensivă la sfârșitul anului trecut – inclusiv prin utilizarea rezervelor – arată că Moscova a compensat pierderile mari de trupe. Mai mult, acest lucru s-a făcut fără un nou val de mobilizare pe scară largă.

Deocamdată, pare că Rusia nu are probleme în a recruta noi militari. Însă unele capitale occidentale consideră că lucrurile se pot schimba.

Ministerul Apărării din Estonia consideră că trupele ucrainene ar trebui să provoace Rusiei pierderi irecuperabile de 50.000 de oameni la fiecare șase luni – iar acest lucru va priva comandamentul rus de posibilitatea de a „regenera” potențialul de luptă al trupelor de pe front.

În primele 15 luni de război, armata rusă a pierdut militari exact în acest ritm. Este destul de probabil ca ritmul să nu fi încetinit în următoarele șase luni. Acest lucru reiese și din succesele modeste ale armatei ruse în această iarnă, care nu a putut străpunge frontul nici măcar în condițiile crizei de muniție cu care se confruntă forțele ucrainene.

Toate acestea înseamnă că, în 2024, autoritățile ruse fie nu vor putea ataca eficient, fie vor fi nevoite să mobilizeze noi militari, în ciuda asigurărilor lui Putin, care a spus că nu este nevoie de așa ceva, scrie Meduza.

Victoria Ucrainei în războiul de uzură este puțin probabilă în 2024

Armata ucraineană (și țara în ansamblu) este din ce în ce mai dependentă de ajutorul occidental. Acest lucru are atât avantaje (Ucraina are o rezervă sigură care nu poate fi lovită de Rusia), cât și dezavantaje – soarta sa este strâns legată de procesele politice din alte state, pe care nu le poate controla în niciun fel, observă publicația independentă rusească.

Până acum, Ucraina a primit majoritatea armelor și munițiilor din Statele Unite. Acum însă, viitorul acestor livrări este amenințat de opoziția republicanilor din Congresul SUA.

O altă problemă este capacitatea fizică a Occidentului de a produce echipamentele și munițiile necesare. Firește, SUA și țările UE au un potențial financiar și industrial mult mai mare decât Rusia. Însă ele sunt mai puțin implicate în conflict decât Rusia, care încearcă în mod activ să treacă la o economie de război.

Astfel, potrivit Ministerului Apărării din Estonia, Ucraina are nevoie de 200 de mii de obuze de calibru 155 mm pe lună (mai mult de 6,5 mii pe zi) pentru a avea paritate (datorită unei precizii mai bune) cu artileria rusă, cel puțin în zonele principale de conflict.

În cele 21 de luni de război (sau mai bine zis, în cele 13 luni în care Occidentul a furnizat Ucrainei tunuri de 155 mm), Statele Unite au alocat Kievului două milioane de proiectile, iar UE – 300 de mii. Livrările au provenit în principal din rezervele armatelor occidentale, precum și prin achiziții în alte țări. Și între timp, rezervele au scăzut serios.

Producția rămâne în urma nevoilor: SUA au dublat producția de obuze până la 24 de mii pe lună până în 2023 și intenționează să ajungă la 100 de mii de obuze până la sfârșitul anului 2025.

Țările UE produc în mod colectiv aproximativ 50 de mii de obuze pe lună. Altfel spus, pentru ca Ucraina să primească 200 de mii de obuze în fiecare lună cel puțin până la începutul anului 2025, Europa trebuie să crească producția în 2024 cu 140%.

Aceleași probleme – care, totuși, nu par insurmontabile dacă există voință politică – se aplică și altor echipamente și muniții. Pentru ca Ucraina să aibă o șansă de victorie în câțiva ani, aliații trebuie să crească în mod activ livrările de arme, și nu să le reducă.

Următoarea întrebare este cine va lupta cu aceste arme? Kievul a anunțat că intenționează să mobilizeze încă 450-500 de mii de oameni pe parcursul anului, ceea ce va crește dimensiunea armatei cu cel puțin o dată și jumătate.

Există semne de întrebare privind decizia, în contextul contrelor politice de la Kiev. Mai întâi, președintele Volodimir Zelenski a declarat că armata i-a cerut o mobilizare pe scară largă – jumătate de milion de noi recruți, iar apoi comandantul-șef Valeri Zalujnîi a spus că nu au existat astfel de solicitări precise din partea sa, dar că este nevoie de noi recruți pentru a reface pierderile și a forma noi unități.

Acest ultim aspect este cel care ridică semne de întrebare, scrie Meduza. Pentru a forma șase brigăzi înarmate cu echipament occidental pentru ofensivă, precum și pentru a aproviziona alte unități cu muniție și a consolida apărarea aeriană ucraineană, Statele Unite au cheltuit peste 14 miliarde de dolari în 2023. Țările UE au adăugat alte câteva miliarde.

Cu o finanțare slabă și nevoi continue de aprovizionare pentru apărarea antiaeriană (precum și pentru aprovizionarea și întreținerea avioanelor occidentale care ar trebui să sosească în Ucraina în viitorul apropiat), este puțin probabil ca forțele armate ucrainene să fie capabile să formeze un număr mare de unități noi, scrie publicația independentă rusă.

Iar fără astfel de structuri capabile să desfășoare operațiuni ofensive, mobilizarea accelerată a altor sute de mii de soldați nu are sens, spune publicația rusă independentă.

Cel mai probabil, întreaga discuție despre mobilizarea a 500.000 de noi soldați este fie un exemplu de luptă politică internă, fie un truc militar: o astfel de creștere pe scară largă a dimensiunii armatei ar trebui să convingă Rusia să mobilizeze la rândul ei noi militari.

În orice caz, speculează Meduza, victoria Ucrainei în războiul de uzură este puțin probabilă în 2024. În teorie, este realizabilă în anii următori. În același timp, înfrângerea forțelor armate ucrainene – cu excepția cazului în care livrările de arme se opresc brusc – este, de asemenea, puțin probabilă.

Ce se întâmplă dacă SUA nu livrează ajutorul așteptat?

Un scenariu pesimist pentru Kiev trebuie luat în calcul: ce se va întâmpla dacă Statele Unite nu vor aproba livrări militare pentru forțele armate ucrainene?

Expertul Mark Cancian, de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), un think-tank american, a oferit o analiză pe acest scenariu, iar concluzia nu este neapărat optimistă.

El spune că, în vreme ce a depășit SUA atunci când vine vorba despre costul total al armelor furnizate, Europa nu va putea acoperi deficitul rezultat din sistarea ajutorului american. Un refuz total al Statelor Unite de a ajuta Kievul ar putea duce de fapt la un colaps decizional în Europa, crede el.

În continuare, spune expertul, reducerea asistenței militare ar putea duce în câteva luni la o pierdere treptată a eficacității de luptă a armatei ucrainene.

Forțele armate ucrainene au pierdut deja capacitatea de a desfășura operațiuni ofensive. Iar până la începutul primăverii, chiar și contraatacurile locale împotriva trupelor rusești care avansează vor fi dificile. Apărarea aeriană a țării va slăbi, ceea ce va permite Rusiei să lovească ținte din spatele frontului.

Până la începutul verii, spune expertul, forțelor armate ucrainene le va fi greu să blocheze atacurile rusești. În cele din urmă, frontul va fi străpuns, iar forțele ruse ar putea obține câștiguri teritoriale majore.

Acest lucru ar putea fi urmat de un colaps complet al apărării țării. Autoritățile ucrainene nu vor aștepta prăbușirea completă, ci vor încerca probabil să ajungă la o înțelegere cu Putin.

Acest scenariu nu pare încă cel mai probabil, scrie Meduza. Experții militari consideră că după multe dezbateri, Congresul american va aproba totuși pachetul de ajutor pentru Ucraina.

Totuși, problema din SUA pare să fie complicată, scrie Meduza.

În primul rând, susținătorii republicani ai lui Donald Trump, care au o mare influență în Congres, susțin orice poziție care, în opinia lor, ar putea însemna înfrângerea lui Biden, după cum a explicat Fiona Hill, o expertă pe tema Rusiei, care a consiliat mai mulți președinți din ambele partide.

În al doilea rând, în Occident există o influență din ce în ce mai mare a oamenilor care nu au legături cu populiștii de dreapta, dar care cred totuși că o soluție rezonabilă la conflictul cu Rusia ar fi înghețarea acestuia.

Ce presupune înghețarea conflictului și de ce spun criticii că aceasta este periculoasă pentru Occident

Ideea unei posibile înghețări a conflictului este simplă, la prima vedere. Ea pornește de la premisa că Putin a fost parțial învins în martie 2022, când nu a reușit să distrugă statul ucrainean și să îl încorporeze în Federația Rusă.

Planul pentru un astfel de armistițiu a fost schițat de politologul Samuel Charap, de la RAND Corporation, un think-tank american. El a observat că cele două tabere ar trebui să încheie un acord de încetare a focului, care va fi însă dificil de monitorizat.

Este foarte probabil ca negocierile să se încheie în această etapă, spune în continuare Charap. Acesta a fost scenariul valabil după sfârșitul Războiului din Coreea. Focul a încetat, dar negocierile privind unificarea celor două Corei și o soluționare politică definitivă nu au mai avut loc în următorii 70 de ani.

Charap, scrie Meduza, admite că o încetare necondiționată a focului nu va fi neapărat suficientă pentru a obține o înghețare pe termen lung a conflictului.

Rusia – sub conducerea lui Putin sau a probabililor săi succesori – ar putea considera că orice integrare a Ucrainei în NATO înseamnă că Kievul intenționează să-și recapete teritoriile prin forță în viitor. Această teamă va motiva Kremlinul să reia războiul cu prima ocazie.

În consecință, chiar și un acord inițial de încetare a focului ar trebui să includă garanții că Occidentul nu va ajuta Ucraina să rezolve problema teritorială prin forță, precum și garanții pentru Ucraina însăși, că Occidentul o va ajuta în cazul unei noi invazii.

Dar cel mai important lucru este că această formă de înghețare a conflictului înseamnă concesii teritoriale pe termen lung (dacă nu chiar permanente) din partea Ucrainei către Putin. În mod evident, acest lucru este încă inacceptabil pentru Kiev – și va fi inacceptabil, cu excepția cazului în care Ucraina începe să piardă războiul.

Presa americană a scris că ideea înghețării conflictului a fost discutată în culise de către oficialii americani și europeni. Discuția este centrată pe concesiile specifice (inclusiv teritoriale) pe care Kievul trebuie să le facă pentru a încheia un armistițiu.

Cu toate acestea, în Occident există încă o opoziție puternică față de negocierile pentru un armistițiu. Astfel, un grup de foști militari, diplomați și experți a trimis chiar o scrisoare deschisă administrației Biden, cerând continuarea sprijinului pentru Ucraina.

Fiona Hill, fosta consilieră de la Casa Albă, a subliniat și ea că înfrângerea pe care Putin a suferit-o în primăvara anului 2022 s-ar putea transforma într-o victorie, din cauza poziției Occidentului și în special a Statelor Unite.

Ea a mai avertizat că, dacă SUA și UE vor împinge Ucraina spre negocieri, Putin va prezenta acest lucru ca pe o victorie asupra Occidentului colectiv. De fapt, a spus ea, principalul obiectiv al lui Putin în acest război este de a prezenta lumii dovezi ale slăbiciunii Statelor Unite.

Deciziile prost gândite ale oficialilor americani ar putea duce la prăbușirea sistemului global de securitate, care nu se baza atât de mult pe reguli și acorduri formale, ci pe faptul că Statele Unite au oferit multor țări și regiuni întregi serviciile unui garant al independenței, a mai spus Hill.

Există și alte probleme care pun sub semnul întrebării scenariul înghețării conflictului. Cea mai evidentă: nu este clar că Putin va dori să negocieze.

Occidentul ar putea încerca să-l convingă să accepte un armistițiu prin amenințarea cu reînnoirea sprijinului pe scară largă pentru Kiev. Dar strategia sa probabilă este de a aștepta până când acest sprijin va înceta. Acest lucru s-ar putea întâmpla, spre exemplu, dacă Donald Trump va câștiga alegerile prezidențiale din noiembrie.

În acest moment, observă Meduza, nu există nicio dovadă că Putin dorește să pună capăt războiului.

Apoi, nu există nicio garanție că, în cazul unui armistițiu, Putin nu va relua războiul la un moment convenabil pentru el. Așteptarea că situația economică din Rusia se va deteriora și, prin urmare, Kremlinul își va pierde capacitatea de a purta un război, contrazice istoria recentă: criza gravă care a început în 2015 nu a împiedicat pregătirile pentru invazie.

Pentru forțele ucrainene, 2024 va fi un an al rezilienței

În condițiile în care o înghețare a conflictului nu pare deocamdată probabilă, întrebarea care se pune este: ce pot face forțele ucrainene pentru a asigura un succes pe câmpul de luptă?

Comandantul-șef Valeri Zalujnîi a spus în noiembrie, pentru revista The Economist, că numai un miracol tehnologic de amploarea invenției prafului de pușcă în China în Evul Mediu ar putea scoate războiul din actualul impas.

Premisele pentru apariția unui astfel de miracol nu sunt încă vizibile. Soluția ar putea fi reprezentată, poate, de dezvoltarea unor capacități eficiente contra-drone, scrie Meduza.

În Occident, experții continuă să spună că Ucraina nu are nevoie de arme miraculoase, ci de o strategie eficientă cu arme combinate (adică de o coordonare a diferitelor tipuri de forțe) la scară largă.

Dar pentru operațiunile cu arme combinate în sensul occidental lipsesc multe lucruri – de la logistica și controlul necesare până la capacitatea de a suprima apărarea antiaeriană a inamicului și de a obține superioritatea aeriană. Ucraina nu are așa ceva. Din fericire pentru Kiev, nici Moscova.

Forțele armate ucrainene nu vor avea instrumentele necesare pentru a învăța cum să desfășoare operațiuni cu arme combinate în lunile următoare: nici măcar transferul de avioane de luptă multirol F-16 și de rachete cu rază lungă de acțiune ATACMS nu va rezolva problema „impasului pozițional” la scara întregului front, crede publicația independentă rusă.

Avioanele F-16 pot îmbunătăți apărarea aeriană și antirachetă a țării, iar dacă vor avea la bord o gamă largă de muniții, vor îmbunătăți lovirea țintelor mobile pe uscat și pe mare. Dar nu vor oferi supremație aeriană.

O problemă suplimentară rămâne decizia Occidentului de a cere Ucrainei ca toate aceste echipamente să fie utilizate doar pe teritoriul ei, nu și pe cel al Rusiei. Prin urmare, este puțin probabil ca forțele armate ucrainene să fie capabile să neutralizeze complet sistemele de aviație și de apărare antiaeriană cu rază lungă de acțiune cu baza în Rusia.

În acest sens, atunci când vine vorba despre lovirea țintelor din spatele frontului, Ucraina se poate concentra doar asupra Crimeei. De ea este legată aprovizionarea trupelor din regiunile Herson și Zaporojie.

Atacurile țintite asupra depozitelor de muniții și a aeroporturilor din Crimeea, precum și asupra podului Crimeei, a navelor și a vaselor care livrează provizii în peninsulă, ar putea deteriora grav logistica forțelor armate ruse din sudul Ucrainei.

Doar atunci va fi posibilă repetarea tentativei de ofensivă terestră în regiunile Zaporojie și Herson.

Oricum, este puțin probabil ca Ucraina să aibă ocazia de a trece din nou la o „agendă pozitivă” – adică de a expulza trupele rusești din țară – în prima jumătate a anului 2024, scrie Meduza.

Prin urmare, principala sarcină a forțelor armate ucrainene va fi de a limita ofensiva rusă. Pentru a atinge acest „obiectiv negativ”, ele vor avea, de asemenea, mare nevoie de livrări de muniții și echipamente din Occident.

Urmărește-ne pe Google News