ComenteazăO crimă nerezolvată asupra unei femei în Amsterdam, găsită într-un coș de gunoi într-un râu, a declanșat ancheta Interpolului. Este pentru prima dată când grupul internațional de poliție face publică o listă cu detalii și caută astfel informații despre cadavrele neidentificate.
Așa-numitele notificări negre, lansate ca parte a campaniei cunoscute sub numele de Operațiunea Identify Me (Identifică-mă, trad.), sunt difuzate în mod normal doar în interiorul rețelei Interpol de forțe de poliție din întreaga lume.
Femeia găsită în coșul de gunoi din Amsterdam în 1999 fusese împușcată în cap și în piept. Detectivul criminalist Carina Van Leeuwen a încercat să rezolve misterul de când s-a alăturat primei echipe din oraș care se ocupă de cazurile „reci”, în 2005. Poliția olandeză spune că un caz devine de obicei „rece” atunci când rămâne deschis și nerezolvat, după aproximativ trei ani.
După ce a epuizat toate eforturile, ea și un coleg au contactat poliția din Germania și Belgia și au aflat despre multe alte cazuri posibile de crimă cu victime femei neidentificate.
Cele trei țări au întocmit o listă cu 22 de cazuri pe care se străduiau să le rezolve și au cerut Interpolului să publice detaliile. Poliția belgiană a prezentat șapte cazuri, Germania – șase și Țările de Jos – nouă.
Majoritatea victimelor aveau vârste cuprinse între 15 și 30 de ani. Fără să le cunoască numele sau cine le-a ucis, poliția spune că este dificil de stabilit circumstanțele exacte ale morții lor.
Lista completă, disponibilă pe site-ul Interpol, include detalii despre femei, fotografii cu posibile articole de identificare precum îmbrăcăminte, bijuterii și tatuaje și, în unele cazuri, noi reconstrucții faciale și informații despre cazuri.
Detectivul van Leeuwen spune că găsirea răspunsurilor în astfel de cazuri este vitală. „Dacă nu ai un nume, nu ai o poveste. Ești doar un număr. Și nimeni nu este un număr”, explică ea.
În Țările de Jos, aproape toate cadavrele neidentificate ale femeilor par a fi cazuri de crimă, în timp ce, spune poliția, mulți bărbați neidentificați au murit într-o serie de circumstanțe fără legătură cu crima.
Și pentru că în vestul Europei granițele sunt deschise, oamenii călătoresc foarte ușor între țări. Creșterea migrației globale și a traficului de ființe umane a condus la raportarea a mai multor persoane dispărute în afara granițelor lor naționale, spune dr. Susan Hitchin, coordonatorul unității ADN a Interpol.
Asta poate face identificarea mai dificilă, iar femeile sunt „afectate în mod disproporționat de violența bazată pe gen, inclusiv violența domestică, agresiunea sexuală și trafic”, spune ea. „Această operațiune își propune să redea acestor femei numele lor”.
Cadavrul femeii găsite în coșul de gunoi se află acum într-un cimitir din centrul Amsterdamului. Mormântul ei este ascuns aproape de o linie de tren și în spatele șirurilor de morminte cu inscripții personalizate și flori proaspăt tăiate. Ea se află într-o zonă pentru cei ale căror nume nu sunt cunoscute. Acolo, mici plăci ies din sol cu cuvintele „decedat neidentificat”.
Femeia a fost găsită când un localnic, Jan Meijer, a ieșit cu barca sa pentru a ridica din apă un coș de gunoi pe care vecinul său îl zărise plutind în râul care curge lângă casa lui, la marginea capitalei olandeze.
Dar când a legat coșul de barcă, a observat că era mai greu decât se așteptase și, pe măsură ce ieșea la suprafață mai mult deasupra apei, presimțea „ceva îngrozitor”.
În calitate de pompier, Jan mai fusese în preajma cadavrelor. Dar această duhoare era viscerală. I-a amintit de un incident din copilărie, când găsise cadavrul putrezit al unei oi sacrificate.
La o privire mai atentă, a observat cum coșul de gunoi fusese bătut în cuie. L-a adus la mal și a chemat poliția. Când coșul de gunoi a fost deschis, ofițerii au găsit pungi cu praf de spălat stivuite deasupra unui bloc de beton.
Au întors coșul cu susul în jos și un cadavru a căzut. Una dintre mâini era parțial acoperită de beton.
Un ofițer care a fost acolo i-a relatat reporterului BBC că trupul era gri și părea o „sculptură de nisip”. Era imposibil ca cineva să-și dea seama privindu-l dacă persoana respectivă era bărbat sau femeie, spune el.
Ancheta de la acea vreme a stabilit că femeia avea probabil peste 20 de ani și „parțial vest-europeană și parțial asiatic”.
Investigațiile criminalistice mai recente, folosind analize izotopice, au restrâns locul nașterii ei la Țările de Jos, Germania, Luxemburg sau Belgia.
„Totul are legătură cu mâncarea pe care o mâncați și cu apa pe care o beți, dar și cu aerul pe care îl respirați”, spune Caerina van Leeuwen despre tehnica identificării.
În săptămânile care au urmat descoperirii ei, poliția a făcut publice detalii despre îmbrăcămintea și mărimile ei de pantofi și haine, dar încă nu a putut fi identificată. Pantofii ei de culoare închisă, cu șireturi, cu talpă creponată, nu erau în picioare, ci fuseseră puși în coșul de gunoi, împreună cu corpul ei.
Detaliile despre ceea ce a fost găsit cu cadavrul au fost făcute publice de Interpol în cadrul operațiunii Identify Me. Purta un ceas de culoare aurie la încheietura mâinii drepte, iar în coșul de gunoi a fost găsită și o geantă cu imprimeu din piele de șarpe.
În coșul de gunoi au fost găsite și haine bărbătești, polițiștii consideră că au aparținut făptuitorului. Acestea includ o jachetă cu un simbol circular roșu cusut pe ea. Eforturile de identificare a simbolului nu au adus încă vreun rezultat.
Niciun suspect nu a fost vreodată chestionat sau arestat în legătură cu acest caz, iar o explozie inițială de interes din mass-media s-a stins foarte curând.
Când detectivul Carina van Leeuwen a vizitat pentru prima dată mormântul victimei în 2007, pentru a exhuma rămășițele, ea s-a simțit șocată și întristată de ideea că oamenii cădeau în obscuritate după ce mureau. Proprietarul cimitirului a întrebat-o pe detectivă ce plănuiește să facă cu „toți ceilalți”. Atunci și-a dat seama de amploarea problemei cu cadavrele neidentificate.
Identificarea morților a devenit specialitatea ei și a reușit să identifice 41 de persoane care au murit din diverse cauze. Toate cadavrele pe care le-a identificat aveau un lucru în comun. „Oricât de mult ne-a luat pentru a le identifica, toți aveau pe cineva căruia i-a fost dor”, spune ea.
„Chiar dacă se întâmplă 25 de ani mai târziu, oamenii sunt foarte fericiți că au ceva pe care să-l îngroape și la care să-și aducă un omagiu”.
Doar patru dintre corpurile pe care Carina le-a ajutat să le identifice în Țările de Jos erau oameni din acea țară, motiv pentru care crede că este atât de importantă colaborarea cu forțele de poliție dincolo de frontiere și o conștientizare mai largă în rândul publicului.
Unul dintre cazurile operațiunii Identify Me este o femeie găsită în Belgia cu un tatuaj distinctiv al unei flori negre cu frunze verzi și scris „RNICK” dedesubt. A fost găsită întinsă lângă un grătar, într-un râu din Anvers în 1992. Poliția a spus că a fost ucisă violent, dar nu i-a descoperit niciodată numele.
Într-un alt caz din 2002, cadavrul unei femei a fost găsit într-un club de navigație din orașul german Bremen, învelit într-un covor și legat cu sfoară.
Interpolul spune că speră că emiterea listei publice a acestor notificări negre va ajuta la reîmprospătarea amintirilor și va încuraja oamenii să prezinte orice informații pe care le-ar putea avea. „Poate că vor recunoaște un cercel sau un articol de îmbrăcăminte care a fost găsit pe femeia neidentificată”, spune doctorul Susan Hitchin, de la Interpol.
În unele dintre cele 22 de cazuri, forțele de poliție folosesc tehnologie care nu era disponibilă la momentul în care au fost găsite cadavrele, pentru a le spori șansele de identificare. O nouă reconstrucție facială a femeii din coșul de gunoi din Amsterdam a fost realizată de doctorul Christopher Rynn, un artist criminalist din Scoția.
Își amintește că a văzut fotografiile post mortem originale ale femeii când era student și imaginile nu l-au părăsit niciodată. El speră că noua imagine, produsă folosind un software avansat de computer pentru a reconstrui fața din jurul craniului, va ajuta la descoperirea de noi piste.
Carina spune că, deși și-ar dori să rezolve cazul și să-l găsească pe făptuitor, pentru ea „totul este despre identitatea [femeii], pentru a o da înapoi familiei”. Mai spune că „nu va renunța niciodată” la femeia din coș, sau la ceilalți pe care îi investighează. „Ești o persoană, ai un nume, ai o istorie și istoria trebuie spusă până la sfârșit, chiar dacă finalul este tragic și oribil”.