Raluca este singurul copil al familiei Coşăreanu din Bucureşti. Este o fetiţă cuminte, silitoare, veselă şi iubită de toată lumea, tocmai pentru că zâmbetul ei ştrengăresc poate descreţi chiar şi cele mai încruntate chipuri. Până la 2 ani şi 7 luni, copila nu s-a confruntat cu probleme grave de sănătate. O răceală şi o indigestie au fost singurele afecţiuni care i-au dat oarece bătăi de cap mamei Ralucăi. În rest, copila a crescut ca prinţesa din poveste. Atunci când mămica fetei a fost nevoită să se întoarcă la serviciu din concediul de creştere copil, părinţii au decis să o ducă pe micuţa la bunicii paterni, undeva în judeţul Olt. S-au gândit că aerul este mai curat şi tot ceea ce avea să mănânce aici era crescut în gospodăria proprie. Totul era gândit astfel încât Raluca să aibă parte de tot ce este mai bun.
Au încercat 7 scheme de tratament
Într-o bună zi, în timp ce se plimba cu bunica prin parc, copilei i s-au înmuiat picioarele dintr-odată. “A fost ca un episod de leşin. După două săptămâni s-a întâmplat din nou. Mama, care ştie câteva ceva despre manifestările epilepsiei de la sora mea care suferă de această boală, m-a sunat alarmată de această dată şi mi-a spus că ar trebui să ducem copilul la medic. Şi exact asta am făcut!”, povesteşte Iulian Coşăreanu, tatăl fetiţei. Electroencefalograma şi investigaţiile făcute ulterior aveau să arate că Raluca suferea de epilepsie. Medicul i-a prescris un tratament şi le-a spus părinţilor că dacă totul decurge normal în toată această perioadă, după doi ani, tratamentul poate fi întrerupt treptat. S-a întâmplat însă după doar un an şi 7 luni, pentru că starea fetiţei era uimitoare. Însă după doar două săptămâni de la ultima pastiluţă înghiţită, copila a făcut o nouă criză, motiv pentru care medicul i-a reintrodus tratamentul. Aproximativ 5 ani făcea crize doar când dormea, iar acestea se manifestau printr-o amorţeală a mâinii şi piciorului drepte. În acele momente, copila scrâncea încet, se întorcea singurică pe partea stângă şi în scurt timp îşi revenea. În toată această perioadă, părinţii au cerut părerile mai multor specialişti şi au încercat în jur de 6-7 scheme de tratament. Din păcate, nici una nu a funcţionat.
Crize din ce în ce mai dese
La începutul lui 2017, crizele au început să fie din ce în ce mai dese – una la cinci zile – şi un pic mai agresive decât cele de până atunci. La spital i s-a prescris un tratament nou. După o lună în care copila nu a mai avut absolut nimic, situaţia s-a schimbat dramatic. “Era exact înainte de începerea şcolii, iar Raluca era entuziasmată şi abia aştepta să-şi revadă colegii şi pe doamna învăţătoare. Însă, dintr-odată, crizele s-au înmulţit… cam la 5-6 pe zi. Am fost trimişi la urgenţă şi, după un tratament nou introdus, în spital, copilul a ajuns să facă şi 130 de crize pe zi. Eram distruşi. Voiam să o ajutăm şi nu puteam, nu aveam cum. Atunci am decis să căutăm soluţii salvatoare şi la clinicile din afara ţării. Trecuseră deja ani buni şi nu se schimbase nimic. Ba mai rău, fata ajunsese la status epilepticus (i se bloca creierul)”, spune bărbatul care, în urma acestui episod, s-a îmbolnăvit de diabet.
Mai mult decât atât, în scurt timp, medicii i-au pus micuţei un nou diagnostic: displazie corticală (malformaţie a creierului) şi i-au anunţat pe părinţi că fata va avea nevoie de o intervenţie chirurgicală de implantare de electrozi. Ceea ce îi neliniştea pe părinţi era faptul că nici unul dintre rezultatele investigaţiilor nu arăta faptul că micuţa chiar are o displazie corticală. Pentru că operaţia s-a tot amânat, din diverse motive (fie din lipsa fondurilor, fie pentru că era final de an), părinţii au trimis dosarul medical al copilei la două clinici din Italia. În scurt timp au şi plecat într-acolo. După o scurtă evaluare, italienii au spus că trebuie să-i refacă toate analizele, pentru că ei nu cred că este vorba de o displazie corticală, ci spun că Raluca are nevoie de un tratament personalizat. În prezent, copila înghite aceeaşi doză de medicamente pe care este nevoit să o ia un adult cu epilepsie, lucru care îi încetineşte funcţiile creierului. “Suntem dispuşi să facem orice ca să o vedem pe ea sănătoasă… să redevină copilul fericit care iubea să meargă la şcoală, să se joace, să cânte şi să danseze. Fetiţa noastră visează la ziua în care va ajunge o mare balerină, însă până să ajungă acolo are nevoie de ajutor”, adaugă Iulian Coşăreanu.
La jumătatea lunii mai, micuţa trebuie să ajungă în Italia pentru a-şi face din nou toate analizele şi investigaţiile medicale, în urma cărora ar putea primi tratamentul personalizat care să o ajute să redevină copilul fericit de altădată şi să-şi îndeplinească visul. Şi pentru că toate acestea costă extrem de mult, Raluca are nevoie de noi. Cine doreşte să o ajute poate dona 2 euro prin SMS la numărul 8828 cu textul «Raluca».