Totodată, Consiliul de Administraţie a analizat activitatea centrelor de permanenţă şi a concluzionat că este necesară o evaluare detaliată a acesteia, dar şi modificarea cadrului normativ existent care reglementează funcţionarea unităţilor sanitare respective.

Conform legislaţiei în vigoare, centrele de permanenţă reprezintă o formă de organizare a activităţii medicale fără personalitate juridică, destinată asigurării continuităţii asistenţei primare în afara orelor de program ale cabinetelor de medicină de familie.

Rolul acestor centre este, pe de o parte, de a oferi asistenţă medicală în proximitate în timpul nopţii şi al zilelor nelucrătoare, iar pe de altă parte de a degreva unităţile de primiri urgenţe ale spitalelor de cazurile uşoare.

La ora actuală, în întreaga ţară sunt constituite 352 centre de permanenţă, iar alte 27 și-au exprimat intenția de a fi finanţate de casele de asigurări de sănătate. Finanţarea acestor centre este asigurată prin plata orelor lucrate de fiecare din medicii de familie respectivi printr-un contract suplimentar celui încheiat de cabinetul de medicină primară cu casa de asigurări de sănătate.

“Ne interesează ca aceste unități medicale și anume,  centrele de permanenţă,  să joace un rol semnificativ în acordarea asistenţei medicale către cei aflaţi în suferinţă. Există numeroase cazuri în care este necesară acordarea de asistenţă medicală în afara programului de lucru al cabinetelor de medicină de familie, fără însă ca aceste cazuri să necesite nici nivelul de competenţă şi nici aparatura existentă într-o unitate de primiri urgenţe a unui spital. Aceste cazuri trebuie rezolvate la nivelul centrelor de permanenţă, astfel ca unităţile de primiri urgenţe să fie degrevate şi să se poată ocupa doar de cazurile grave”,  a declarat preşedintele CNAS, Răzvan Vulcănescu, în şedinţa  Consiliului de Administraţie al CNAS.

 
 

Urmărește-ne pe Google News