ComenteazăDe fapt, limbajul prin semne al barmanilor e un mare ajutor atunci când muzica tare și gălăgia fac să nu se mai audă om cu om.
Așa că băieții din spatele tejghelei au inventat un gest pentru fiecare băutură, de la apă, până la Sex on the beach sau Long Island.
Muzica duduie, iar vaporul din mijlocul clubului din Vama Veche se îndoaie ca o trambulină sub greutatea a zeci de fete și băieți care țopăie. Barul e plin de oameni care își așteaptă rândul să comande. Barmanii se învârt, ridică sticle în aer, toarnă, storc, amestecă. Și din când în când mai fac tot felul de semne. Pentru apă, Ciprian face un val cu mâna dreaptă, pentru „Mai Tai” sugerează o tăietură pe mână, iar pentru „Sex on the beach”… ei bine, pentru asta face un semn obscen.
Așa se înțelege cu colega care stă la casa de marcat și în două mișcări scoate bonul, fără să fie nevoit să străbată toată linia tejghelei.
Este limbajul prin semne al barmanilor. Nu este folosit în toate locurile, ci de multe ori este inventat pe loc de echipa de angajați și transmis mai departe celor noi. Așa cum a fost și cu Ciprian Roșu.
„Muncind le-am învățat. Adică mi s-au arătat la început, dar trebuie să fii în spatele barului, să începi să muncești, să te folosești de ele, pentru că altfel nu ai cum să reușești niciodată, e un sistem work and learn. Se întâmplă și acum să mai greșesc. Ținând cont că au trecut doar cinci luni de când muncesc în sistemul ăsta cu semnele, poți să faci greșeli, e agitație foarte mare, câteodată mai bei și un pahar, două. Și de obicei confundăm B52 cu Kamikaze sau zici apă și dai un Heineken, se întâmplă că se răzgândește clientul și te pune într-o situație din asta, dar e ok, se rezolvă totul”, spune zâmbind barmanul după care fetele se dau în vânt.
Colegul lui spune cu o brumă de invidie: „Nu știu care-i faza cu femeile de mor după barmani așa…”
Cum să ceri un Blow Job într-un club
Limbajul prin semne al barmanilor le aduce timp câștig.
„Eu nu trebuie să mai stau să mai bat comanda, arăt semnul și încep să prepar, e puțin mai eficient, în momentul când nu ai casa lângă tine, doar te-ai întors și ai dat bonul. Astea sunt personalizate, în altă parte au coduri de bar sau alții au alte semne. Noi am făcut la Campari semnul. L-am inventat noi cu un client. Ei vin și comandă dup-aia, încearcă să facă și ei semnele”, mai spune Ciprian.
Lingvistul explică: trei categorii de semne
Lingvistul Alexandru Nicolae, cercetător la Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, explică faptul că nu este vorba neapărat de un limbaj, cât mai degrabă de un cod lingvistic. „Toate semnele pe care le-a făcut barmanul sunt substantive. Ele denumesc băuturi sau cocktailuri prin intermediul unui gest. Gestul e ca o definiție de dicționar în cazul ăsta. Așadar, dacă e să vorbim în termeni strict tehnici, nu avem de-a face cu un limbaj propriu-zis pentru că nu avem verbe, ci avem mai degrabă de a face cu un cod lingvistic care derivă din canalul de comunicare. Ei au nevoie să comunice la distanță, nu se aud, se văd, de aici și necesitatea de a dezvolta un astfel de cod lingvistic”, a analizat Alexandru Nicolae.
Totodată, lingvistul a făcut și o categorisire a tuturor semnelor din barul din Vama Veche. „Avem de-a face cu trei mari categorii de semne:
– Prima categorie, cea pentru apă, „Kamikaze” sau „Long Island”. Prin gesturi, se face metaforic o asociere. De exemplu, la apă e asocierea de curgere, la „Kamikaze” e asocierea cu căderea, strict inspirată de termenul Kamikaze. Iar la „Long Island”, gestul e foarte interesant, reflectă forma cartierului newyorkez, pur și simplu.
– O altă categorie e reprezentată prin „Mai Tai”. Mi s-a părut cel mai interesant pentru că se preia verbul românesc și se reprezintă gestual printr-o tăietură pe mână. Tot aici la categoria Mai Tai, mai puțin interesant este Heineken care e reprezentat prin litera H, prima literă din cuvânt, construită prin așezarea degetelor.
– A treia categorie sunt gesturile asociate cultural – folosesc termenul cultural într-un sens antropologic, foarte larg, de comportament al unei comunități –, deci gesturi asociate cultural cu un comportament anume și aici avem multe categorii. De exemplu, avem „Bubble gum” și Coca-Cola. La „Bubble gum” e mai simplu, reflectă pur și simplu mestecatul de gumă, dar la Coca-Cola se preia primul termen al numelui propriu, se asociază cu cocaina și se folosește gestul consacrat cu care este asociat consumul de cocaină. Apoi, la RedBull apare asocierea bine-cunoscută din reclamă. Apoi sunt gesturile obscene, pentru „Sex on the beach” și „Blowjob”, care sunt aproape universale pentru întreținerea unui act sexual și pentru felație. Iar la Tequila avem ceva mai blând, gestul este asociat cu modalitatea prin care se bea tequila, cu pusul de sare pe mână și așa mai departe”, a explicat în detaliu lingvistul Alexandru Nicolae.
Semne se mai făceau și la bursă sau în diferite sporturi fără să fie vorba de începuturile unei limbi de sine stătăoare. La fel și la limbajul prin semne al barmanilor. Oamenii au creat însă limbaje „profesionale”, de pildă în porturi. Pidgin este de exemplu o limbă fără gramatică pe care o vorbesc oamenii de diferite naționalități din porturi, pe șantiere multietnice.
Dar înainte de a forma un limbaj, chelnerii dau ritmul distracției. Cât despre utilizarea semnelor în baruri… este recomandat să o faceți cu măsură!