24 de ani de vagabondaj

Viaţa lui Dumitru Stoica (64 de ani) s-a năruit după ce i-a murit soţia. Într-o zi, când se întorcea acasă de la serviciu, şi-a găsit nevasta zăcând în cadă fără suflare. Imaginea aceasta, care şi acum îi apare înaintea ochilor, avea să-l dărâme definitiv.
Cum locuia cu soacra, Dumitru Stoica s-a trezit aruncat pe străzi, pentru că femeia a vândut casa. Cei trei copii pe carei avea, un băiat şi două fete, au ajuns la internat.
Şi cum un necaz nu vine niciodată singur, la Întreprinderea Utilaj Transport, unde Dumitru lucra ca macaragiu, s-au făcut restructurări, iar el a fost dat afară. Se întâmpla în 1990, când avea 40 de ani. A încercat să se angajeze în altă parte, dar fără succes. Străzile i-au devenit casă.
Vinde fier vechi
De 24 de ani, cerul este acoperişul lui. Nu cerşeşte. Supravieţuieşte din fierul pe care-l adună din gunoaie şi apoi îl vinde.
“Am locuit pe unde am putut, prin parcuri, în maşini abandonate, iar de doi ani mi-am făcut culcuşul sub balconul unui bloc. Chiar dacă am o plapumă cu care să mă învelesc, nu dau geaca jos niciodată. Seara e atât de frig, încât abia mă abţin din tremurat”, ne-a povestit omul.
Pentru că soţia îi spunea tot timpul să fie un bărbat îngrijit, din banii pe care-i face, merge din când în când şi se spală la baia publică.
“Am un mare gol în suflet când îmi aduc aminte ce familie frumoasă eram şi în ce hal am ajuns. Îmi e dor de soţia şi copiii mei, care au peste 30 de ani, nu mai ştiu nimic de ei”, ne-a mărturisit Dumitru, care încearcă abia acum să îşi depună dosarul de pensionare şi speră să nu îngheţe peste iarnă.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro