VIDEO/ O metaforă ca să nu uităm. 153 de secunde, piesă de teatru despre iadul din Colectiv. Repetiții la care se plânge mult

O sală mare, gri, în mijlocul căreia Denisse așteaptă indicațiile. „Să facem partea cu plânsul…”, îi spune regizoarea. Actrița își împietrește privirea, uită de toți cei prezenți. Lacrimile încep să curgă, se împiedică de nas și se adună în picături.

Denisse e deja acolo, e în noaptea de 30 octombrie 2015. În Colectiv.

Cum pui în scenă 153 de secunde de foc, de disperare, de groază? Regizoarea Ioana Păun a poetizat pentru scenă tragedia de acum trei ani care a marcat o generație.

De altfel, piesa ei, „153 de secunde” vorbește despre cum i-a influențat acest moment pe cei născuți în preajma Revoluției.  Iar pentru documentarea ei au vorbit cu supraviețuitori ai tragediei și psihoterapeuți care au ajutat victimele și familiile acestora. „Am descoperit de la supraviețuitori că există transformare în bine, că există și lucruri bune cu care s-au confruntat în tot puzzle-ul ăsta de orori și de tragedie, au existat și lucruri pozitive. Dar au avut parte și de niște atitudini aiurea. Oameni din autobuz, de pe stradă, îi recunoșteau și le dădeau bani, nu știau cum să se raporteze la suferința și la schimbarea prin care trecuseră. Vecini care erau supărați că cei care acum se recuperau scapă lucruri din mână și le troncăne în tavan și care nu aveau nici un fel de toleranță la suferința vecinilor lor”, povestește regizoarea.

Recomandări

Cauzele unui fapt statistic înfiorător: 41% dintre tinerii români ar accepta dictatura. Sociolog: „Totul este deja luat de generațiile precedente”

«La trei ani după, spitalele sunt la fel»

Denisse Moise, actrița care joacă rolul unei victime din Colectiv, era în anul doi de facultate la Cluj când s-a întâmplat tragedia. A urmărit-o de la distanță. „Când s-a produs incendiul, am aflat abia a doua zi de la mama sau de la o colegă și abia a treia zi am început să citesc și m-au răscolit toate pozele și video-urile. Cu spectacolul, m-am reconectat”, explică tânăra, ea însăși din generația Millenials, tineri de până în 30 de ani. Și s-a reconectat într-atât încât a plâns durerea atâtor persoane afectate de tragedie și a încercat să înțeleagă ce poate face din tine un asemenea eveniment. “Alea 153 de secunde sunt foarte dilatate din punct de vedere emoțional, treci printr-o grămadă de stări. Și din punct de vedere politic, toate protestele care au fost după, din punct de vedere social că oamenii s-au grupat, s-au conectat, apoi s-au despărțit. Au fost foarte multe intenții, hai să schimbăm, dar în final nimic nu s-a schimbat. Suntem la trei ani după și spitalele sunt la fel”, spune tânăra. Speră ca munca ei pe scenă „să pună degetul pe o rană” care să se vindece cu ajutorul tuturor.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 4

Recomandări

Ce înseamnă moartea liderului Hamas, Yahya Sinwar, pentru Orientul Mijlociu. Netanyahu câștigă politic, dar conflictele în regiune nu se vor încheia | ANALIZĂ

„Nu-mi plac multe, de la sistemul de învățământ până la sistemul politic, cu corupția despre care se scrie peste tot, mentalitatea oamenilor, ura, râvna spre lucrurile negative, invidia, egocentrismul… Astea sunt în fiecare țară, dar aici cred că suntem încă în blocaj și nu mergem mai departe spre un bine comun”, mai spune Denisse Moise.

Subiectul este unul greu, care a responsabilizat întreaga echipă. „Nu mi s-a mai întâmplat să fiu pusă în situația de a mă responsabiliza atât de tare. Am fost atenți că pot veni să vadă spectacolul victime sau familie. Dar dorim și să ne poziționăm, să găsim niște unghiuri noi și diferite”, explică Ioana Păun.

Spectacolul are premiera pe 27 și 28 octombrie, de la ora 19.30, la Centrul Național al Dansului București.

Citește și: Primul an al Evei: viața la spital. Lumea în care ”la mulți ani” chiar are un sens

Urmărește-ne pe Google News