Sistemul
de sănătate este cronic subfinanțat și politizat și are o infrastructură
deficitară și, încetul cu încetul, bubele ignorate au început să se spargă.
Poate că nu este deloc întâmplător că din programul candidatei PSD la prezidențiale nu a fost inclusă nici măcar o secțiune referitoare la sănătate.
Sunt probleme care au contribuit la dezastrul PSD din aceste alegeri și care acum au fost preluate pentru rezolvare de PNL.
1. Colectiv
Tragedia Colectiv a scos de sub preș cea mai mare minciună
din sistemul medical: cea a infecțiilor din spitale.
Chiar dacă presa și specialiștii avertizaseră în repetate rânduri despre scăparea de sub control și subraportarea infecțiilor intraspitalicești, abia suferința răniților de la Colectiv a pus cu adevărat reflectoarele pe această uriașă problemă de sănătate publică.
În protestele din timpul doliului Colectiv, oamenii au ieșit în stradă să strige: “Vrem spitale, nu catedrale”, dar și să ceară un sistem medical performant.
Prima mare dinamitare a PSD a fost momentul Colectiv, când a
căzut guvernul Ponta și, odată cu el, încrederea oamenilor în acest partid.
Victor Ponta, la acea vreme premier, Nicolae Bănicioiu, fost
ministru al sănătății, și Raed Arafat, șef al urgențelor au ieșit în repetate
rânduri pe posturile de televiziune să spună oamenilor: “Avem de toate!” și că
răniții sunt tratați cum trebuie în țară, până când adevărul a ieșit din nou la
suprafață, ca o jucărie plutitoare pe care tot încerci să o scufunzi într-un
ocean al neputinței.
Odată cu Colectiv, oamenii au înțeles că nici devotamentul personalului medical, nici solidaritatea societății civile nu pot vindeca un sistem bolnav, nu pot ține loc de secții curate, paturi pentru arși, o prevenție corectă a infecțiilor nosocomiale etc.
Colectiv a fost sau ar fi trebuit să fie momentul zero al societății românești.
2. Criza Hexi Pharma, a dezinfectanților diluați din România
În primăvara lui 2016, echipa de investigație a GSP arăta că
în sistemul
sanitar erau folosiți pe scară largă dezinfectanți diluați achiziționați de la
firma Hexi Pharma.
Ani
întregi, compania pusese în pericol viața a milioane de pacienți, din peste 128
de unități medicale, iar în tot acest timp, biocidele diluate nu erau
verificate de autoritățile statului.
Din nou,
lanțul de încredere dintre cetățean și stat, pacient și sistemul medical era și
mai slăbit.
3. Corupția și furturile din spitale
În
sistemul medical, corupția este o umbrelă sub care găsim acte mai mărunte
(primirea unor plicuri sau cadouri de la pacienți, în semn de “mulțumire”, deci
după îndeplinirea actului medical) sau mai grave: condiționarea actului medical
de primirea unor șpăgi.
Dar la
corupție găsim și practici instituționale: se aranjează licitații pentru
firmele de casă, autorități ale statului schimbă regulile ca să convină unor
companii farma, care, la rândul lor, plătesc medicii să le împingă în față
anumite produse, în spitale se cumpără posturi, inclusiv de asistente sau de
infirmieri, sunt scoase la concurs posturi cu dedicație în UMF-uri, se dau bani
pentru accelerarea unor proceduri, fie că vorbim de o farmacie care vrea să
obțină mai rapid o autorizație, sau de un pacient care scurtcircuitează accesul
lui la o investigație.
Și-apoi mai sunt decontările frauduloase din sistemul medical, prin care spitalele cosmetizează indicii de complexitate ai unor servicii medicale pentru a obține sume mai mari din bugetul CNAS.
Colac
peste pupăză: o ordonanță de guvern, dată în 2016 de guvernul tehnocrat, care
depolitiza managementul spitalelor, a fost anulată imediat ce pesediștii s-au
întors la guvernare.
Rezultatul
tuturor acestor practici? La 30 de ani după căderea comunismului, pacientul
mediu simte că nu poate avea acces la un drept de bază: al sănătății, fără pile
sau bani de împărțit în stânga și în dreapta.
4. Orașul de medici pe care l-am pierdut
România
se confruntă de ani buni cu o criză a resurselor umane în sănătate, iar zonele
rurale sunt cele mai afectate. Sunt sate întregi fără medic de familie și
locuri în care un medic de familie răspunde de peste 3.000 de pacienți.
Din 2007,
de la intrarea României în UE, și până astăzi am pierdut peste 45.000 de medici
care au ales să profeseze în Europa Occidentală.
Am pierdut, practic, un oraș de medici. Iar exodul medicilor nu s-a oprit când guvernul a crescut salariile din sănătate, pentru că medicii nu părăseau România doar din pricina banilor.
Îi gonesc
încă din țară condițiile proaste de muncă, lipsa dotărilor și a echipamentelor
cu care să lucreze profesionist, precum și existența unui sistem paternalist,
în care “domnii profesori” sunt liderii propriului regat pe secțiile pe care le
conduc.
În
decembrie 2016, ministrul tehnocrat al sănătății anunța, pentru prima dată în
România, un plan multianual pentru dezvoltarea strategică a resurselor umane în
sănătate, pentru perioada 2017-2020.
Este
noiembrie 2019. După alți aproape 3 ani de guvernare PSD, strategia nu a fost
încă aprobată, și nici un alt plan nu a fost adoptat în locul ei. În afara
creșterilor salariale, nu s-au luat alte măsuri pentru a reține medicii în
țară. Iar în 2018, alți 1.800 de medici români au plecat să lucreze peste
hotare.
5. Eșec pe linie la construcția de noi spitale de stat
Cel mai
palpabil eșec al guvernării PSD rămâne însă construcția de spitale noi. PSD a
câștigat detașat parlamentarele din 2016 făcând promisiuni ambițioase în
celebrul program de guvernare, la capitolul spitale.
Până în 2020, PSD avea să construiască 8 spitale regionale și unul republican, la București. Așa au spus toată campania.
După trei
ani și trei guverne PSD, cele opt spitale regionale promise de PSD românilor
rămân la stadiul de studiu de fezabilitate sau alocare de teren. În aprilie,
Sorina Pintea, fostul ministru de la sănătate, recunoștea că abia în 2020-2021
va începe construcția acestor spitale. Termenul oficial astăzi pentru
finalizarea spitalelor este 2027. Neoficial, cine poate şti?
Între
timp, pacienților nu le rămâne decât să se trateze în aceleași spitale rămase
de dinainte de 1989: învechite, murdare, cu circuite improprii și, multe din
ele, gata să pice la primul cutremur.