Comentează„Primul obiectiv al grupului de lucru constă în elaborarea unui cadru de abordare integrată a schimbărilor climatice la nivelul țării noastre. Astfel, vor fi identificate o serie de priorități-cheie pentru România în combaterea schimbărilor climatice, pe termen mediu și lung“, a arătat Administraţia Prezidenţială, marţi, 4 ianuarie, într-un comunicat de presă.
Libertatea a vorbit cu cercetătorul francez Dominique Lefevre, expert în climatologie, despre cum ar trebui să arate agenda grupului de lucru înfiinţat de preşedintele României. Dominique Lefevre a fost profesor de istorie și geografie și a condus Centrul Național pentru Dezvoltare Durabilă și Educație din Franța, a fost expert în educație la Agenția Spațială Europeană și a colaborat cu NASA. Din 2021, e președintele Asociației Terralbastra, prin care popularizează datele științifice privind schimbările climatice.
La solicitarea Libertatea, specialistul francez a explicat care sunt priorităţile României în agenda pentru schimbări climatice, atât pentru politicieni, cât şi pentru românii obişnuiţi.
Potrivit acestuia, schimbările climatice ne vor obliga să modificăm radical stilul de viaţă: să învățăm să călătorim mai mult cu trenul decât cu mașina, să renunțăm la aparatele de aer condiționat în favoarea unor soluții de bioclimatizare, să protejăm habitatele naturale și să folosim energie regenerabilă.
Toată lumea este afectată de schimbările climatice
Lefevre susține urgența unor acțiuni în ce privește încălzirea globală, invocând în primul rând o serie de rapoarte ale IPCC (Intergovernmental Panel on Climate Change), un organism științific însărcinat cu evaluarea riscurilor asupra încălzirii globale cauzate de activitatea umană.
„Numeroasele rapoarte ale IPCC, realizate în ultimii ani, dar în mod special cel din anul 2021, demonstrează foarte bine, cu dovezi justificative, că încălzirea globală nu este un mit și că ne îndreptăm spre temperaturi medii mai mari la orizontul anului 2050, cu tot mai multe episoade caniculare și de secetă intensă”, spune cercetătorul francez.
Al Șaselea Raport de Evaluare al IPCC, din 2021, este rezultatul muncii a 234 de cercetători, din 66 de țări. Conform documentului, este posibilă evitarea încălzirii globale cu 1,5 sau 2 grade Celsius dacă se iau măsuri imediate de reducere a gazelor cu efect de seră.
„Nu trebuie să așteptăm anul 2050 ca să observăm tot mai multe evenimente meteorologice extreme, precum incendiile monstruoase din America de Nord sau cele din estul Canadei din iunie 2021, în legătură cu temperaturi extreme care nu s-au înregistrat niciodată, sau precum inundațiile grave, din această vară, din Belgia și Germania; aceste evenimente meteorologice sunt agravate de schimbările climatice în toate regiunile lumii”, avertizează Lefevre.
Ce ar trebui să facă România? Primul pas: modernizarea transporturilor
În ce privește România, specialistul identifică nevoia de a atenua efectele schimbărilor climatice, dar și pe aceea de a diminua emisiile de gaze cu efect de seră, precum dioxidul de carbon (CO2) și metanul.
„Prioritatea e organizarea unui sistem de transport public, accesibil tuturor, la diferite niveluri. Lupta împotriva schimbărilor climatice va determina o chestionare a modurilor noastre de transport”, explică Lefevre. Acesta dă exemplu decizia Comisiei Europene, din iulie 2021, de a interzice, până în 2035, automobilele cu motoare termice, care a determinat industria auto să se orienteze către vehiculele electrice.
Dezvoltarea infrastructurii feroviare, legată la rețelele feroviare străine, ar permite transportul pasagerilor și bunurilor cu o viteză rapidă, așa că devine o urgență în acest context.
Dominique Lefevre, cercetător francez:
Acesta atrage atenția și asupra traficului îngreunat din marile orașe ale României, care ar trebui decongestionat și cu ajutorul transportului public. „În marile orașe, ar trebui dezvoltată sau modernizată infrastructura de transport public – metrou, tramvaie, autobuze electrice. Sunt destul de des prezent în București și sunt mereu surprins de ambuteiajele monstruoase de dimineața sau de seara, care generează poluare.”
Protejarea pădurilor poate avea și avantaje economice
O altă prioritate pentru agenda românească ar trebui să fie conservarea și protejarea ariilor naturale, cum sunt pădurile și turbăriile, precizează Lefevre. „Numeroase lucrări științifice au arătat importanța acestor habitate pentru captarea carbonului emis de activitățile noastre”, spune el.
Habitatele naturale au potențialul de a curăța aerul de poluare, fără a provoca daune și fără costuri, punctează Lefevre. „Furnizorii de energie se orientează către soluții de captare și de stocare a CO2 prin mijloace tehnologice costisitoare, dar ei nu menționează riscurile inerente ale acestor tehnologii pentru mediu sau pentru localnici. Soluțiile pe care ni le oferă mediile naturale sunt deja acolo și sunt deja operaționale”, explică cercetătorul.
Gestionarea durabilă a mediului forestier oferă, în același timp, numeroase avantaje în termeni economici, inclusiv locuri de muncă.
Cercetător francez:
Agricultura intensivă poluează
În discuția despre protejarea spațiilor naturale intervine și problema agriculturii, care ar trebui să devină prioritară, spune Dominique Lefevre. „Dependentă de calitatea solurilor pe care noi le-am degradat mult prea des cu practicile agricole intensive, agricultura poate juca un rol în captarea CO2. Avem exemplul inițiativei „4 per 1000”, care urmărește creșterea conținutului organic al solurilor și reținerea CO2, prin utilizarea unor practici agricole mai virtuoase, precum agroecologia, agrosilvicultura, agricultura de conservare sau managementul peisagistic”, precizează acesta.
„4 per 1000” a fost lansată la Paris, în cadrul conferinței COP21 din 2015, ca o inițiativă a Ministerului Agriculturii francez, la care au aderat peste 500 de state, organizații și asociații de fermieri. Principalul scop este creșterea cu 4‰ pe an a cantității de carbon sechestrat în sol. Conform IPCC, în perioada 2000-2010, agricultura era responsabilă cu jumătate din totalul gazelor cu efect de seră generate anual de sectorul agroforestier.
UE se află pe locul trei în lume din punctul de vedere al emisiei de gaze cu efect de seră, după China și Statele Unite. La nivelul Uniunii, România este pe locul al 10-lea, cu 111 kilotone de CO2 emise doar în 2019, potrivit unei statistici a Naţiunilor Unite.
Aceeași statistică arată și că în UE, în 2019, cel mai poluant sector era energia (77,01%), urmat de agricultură (10,55%), procesele industriale și utilizarea produselor (9,10%) și de gestionarea deșeurilor (3,32%).
Arhitecții viitorului trebuie să găsească soluții pentru case mai „verzi”
Pregătirea pentru adaptarea la schimbările climatice nu se poate face fără educarea tuturor generațiilor, mai crede Lefevre. „Adaptarea la schimbările climatice ne va provoca să facem o schimbare de civilizație. Rolul educației formale și informale trebuie să fie consolidat, astfel încât să permită expunerea de cunoștințe științifice și tehnice în legătură cu necesitatea de a atenua sau de a ne adapta la consecințele schimbărilor climatice”, punctează cercetătorul.
Educația trebuie să fie interdisciplinară și să aibă un impact în viața cotidiană a cetățenilor, mai arată acesta. „Iau ca exemplu construcția de locuințe colective în oraș. Știm că episoadele caniculare vor fi tot mai numeroase în anii care vin și că, în același timp, însăși structura orașelor poate da naștere unor «insule de căldură». Un răspuns pentru ca acele imobile să fie locuibile ar fi instalarea de aparate de aer condiționat. Însă, pentru a funcționa, acestea necesită energie, care momentan e produsă în diferite proporții cu combustibili fosili, producători de CO2. Astfel că e indispensabil să formăm viitori arhitecți sau ingineri care să vină cu soluții mai eficiente din punct de vedere energetic, cum sunt cele bazate pe bioclimatizare, pe natură”, explică Dominique Lefevre.
Este nevoie de o dezbatere amplă în societate
Pentru a pune în aplicare toate prioritățile din strategia națională pentru schimbări climatice, Dominique Lefevre spune că este esențială o amplă consultare a tuturor agenților economici și sociali, din sfera publică și privată – de la partide politice și sindicate, la ONG-uri și reprezentanți ai întreprinderilor.
„Este necesar ca și cererile, și dorințele să pornească de la bază pentru a merge către vârf. Deciziile care vor fi numai descendente au puține șanse să fie înțelese de către populația căreia li se adresează. O comunicare pedagogică, explicând provocările și necesitățile, trebuie realizată cât mai repede cu putință pentru a clarifica alegerile care vor trebui făcute”, explică cercetătorul.
Cetățenii trebuie să susțină măsurile luate de guvern
„În această etapă se pune problema acceptării sociale a măsurilor decise. De fapt, anumite măsuri de atenuare a schimbărilor climatice sau de adaptare la ele vor avea consecințe majore asupra populației. Dacă nu sunt însoțite de alte măsuri, inclusiv de taxe, riscul rupturii coeziunii sociale poate fi mare și pot apărea tensiuni puternice cu anumite profesii”, atrage atenția Lefevre.
Acesta dă exemplul Țărilor de Jos, unde, la începutul anului 2022, guvernul olandez le-a dat un ultimatum fermierilor: fie practică o agricultură mai sustenabilă, în care crescătorii de bovine scad emisiile de azot, fie își schimbă meseria.
„Anumite măsuri pot, în aceeași măsură, să agraveze inegalitățile sociale sau teritoriale. Mă gândesc la mișcarea «Vestelor galbene» din Franța, din 2018, care își are originile în creșterea taxelor pe petrol, încasări care au fost destinate dezvoltării energiilor regenerabile. Așadar, este imperativ, ca parte a unei strategii, să fie luată în calcul acceptarea socială, astfel încât obiectivul de combatere a schimbărilor climatice să fie atins și să nu rămână o iluzie”, spune Dominique Lefevre.