Toată lumea știe legenda conform căreia Bucureștiul a fost întemeiat de ciobanul Bucur. Dar, de unde a venit Bucur?
De pe o înălţime situată în localitatea Vintileasca, județul Buzău, se văd pe dreapta câteva culmi ale Munţilor Vrancei, care au două locații deosebite: ”Cascada lui Bucur” şi ”Masa lui Bucur”. Localnicii spun că de aici ar fi plecat celebrul cioban să întemeieze actuala Capitală a României.
Legendele spun că ciobanul Bucur ar fi plecat din aceşti Munţi ai Vrancei. Aici, câteva monumente naturale îi poartă numele
Bucur era un tânăr cioban sărac care păștea oile unui baci bogat și era mereu șicanat de ceilalți ciobani. Turma lui Bucur trecea adesea de o culme pe alta a acestor munți cu totul speciali, pe care se află Sfinxul de la Breazău şi ”Babele de la Bozioru”.
În fine, povestea spune că într-o seară, Bucur s-a așezat lângă un izvor, a scos fluierul și a început să cânte lângă turmă.
Masa lui Bucur
Zânele i-au dat puteri magice
Cântecul a fost atât de frumos, încât au apărut două zâne ale izvorului și l-au întrebat ce și-ar dori. ”Dați-mi forță!” a cerut ciobanul. ”De-acum o vei avea!”, i-au promis zânele…
Pentru că au întârziat la stână, ciobanii au sărit pe Bucur cu ciomegele, ca și altă dată, doar că acum, ca prin minune, tânărul cioban s-a apărat cu atâta dibăcie încât i-a învins şi i-a obligat să-și ceară iertare.
Cascada lui Bucur
La scurt timp, printr-o întorsătură fericită a sorții, Bucur a reușit să își cumpere propia lui turmă, care s-a înmulțit repede şi a devenit atât de numeroasă, încât a coborât cu oile spre câmpie, peste Valea Buzăului, Valea Prahovei, Ialomița, ajungând să traverseze Codrii Vlăsiei până la Vadul Dâmboviței. Bucur a construit la început câteva colibe, apoi case pentru el și copiii săi, apoi pentru nepoți și strănepoți, apoi o biserică… Locul unde s-a așezat a căpătat numele de București…
Spadele ultimului duel din Bucureşti
În Regatul României duelul era interzis prin Codul Penal încă din 1865, pentru ca două decenii mai târziu, prin Legea din 17 februarie 1874, să fie asociat atentatului la viaţa cuiva. Cu toate acestea, pedepsele mici, cuprinse între 15 zile şi 4 ani de închisoare, lasă să se înţeleagă că legiuitorii erau profund marcaţi de principiul onoarei.
În acest context, utlimul duel din Bucureşti se consumă la data de 28 noiembrie 1897. Protagoniştii au fost oamenii politici Gheorghe Lahovary şi Nicolae Filipescu.
Lahovary a scis în ziarul ”LIndepenance Roumaine” un articol în care descrie cariera politică a lui Filipescu drept duplicitară. Nicolae Filipescu a trimis imediat martorii cu invitaţia la duel.
Graţiat pentru şase luni de închisoare
A urmat întâlnirea, într-o sală mică, unde protagoniştii, cu săbiile în mâini s-au ciocnit de două ori. La a doua încrucişare de arme, Lahovary a vrut să atace, dar s-a lăsat descoperit în partea stângă, iar Filipescu a fandat: spada a intrat 20 de centimetri în inima lui Lahovary.
Filipescu a fost judecat şi a primit şase luni de închisoare şi obligaţia de a plăti despăgubiri de un leu văduvei Maria Lahovary.
În mărinimia sa, Carol I l-a graţiat pe Nicolae Filipescu de pedeapsa ”prea grea”…
Spadele ultimului duel din Capitala Regatului României sunt prezentate în aceste zile în Muzeul de Istorie al Municpiului Bucureşti, în cadrul expoziţiei ”Scurtă istorie a revanşei. Duel sau crimă?”