Câinele a fost salvat în primă fază de K-9 Angels, o fundație care se ocupă cu îngrijirea câinilor maltratați sau fără stăpân din România și multe alte țări. Ajuns la adăpostul pentru animale din Marea Britanie, patrupedul a fost ultimul salvat din grupul de căței din care făcea parte din cauza culorii sale închise și a vârstei înaintate.
În România, haita își dusese existența în apropierea unei fabrici, hrănindu-se numai cu resturile de mâncare aruncate de muncitori. În momentul în care reprezentanții fundației le-au sărit în ajutor, câinii deja ajunseseră pe mâna hingherilor, urmând să fie eutanasiați.
Sue Barker nu a putut rămâne indiferentă la auzul unei asemenea povești. Fiind stăpână de câini de peste 30 de ani, femeia nu a stat pe gânduri și a adoptat exemplarul negru pe care nu-l voia nimeni.
Unul dintre motivele din spatele deciziei a fost moartea a doi dintre patrupezii săi. Deși știa că Bosley și Nina nu vor putea fi înlocuiți vreodată de alți câini, britanica nu a suportat să trăiască într-o casă atât de goală, așa că i-a adoptat pe Charlie și pe Băiatu, ultimul dintre ei, maidanezul din România pe care nu-l dorea nimeni.
Având în vedere că Băiatu nu era de rasă, fosta tenismenă a fost sceptică în ceea ce-l privește, punându-și chiar problema să-i găsească o altă casă, dar după ce l-a cunoscut mai bine, s-a îndrăgostit iremediabil de el și nu ar mai fi putut să renunțe la patrupedul care îi face viața fericită zi de zi.
Odată ajuns în noua sa locuință, Băiatu a făcut o impresie extraordinară: “S-a acomodat în casa noastră remarcabil și este cel mai curat câine pe care l-am avut… Din cauza trecutului său, este foarte entuziasmat la masă, motiv pentru care termină de mâncat de trei ori mai repede decât Charlie, deși are un dinte lipsă”, a povestit Sue Barker pentru Daily Mail.
Și asta nu e singura consecință a trecutului șocant al lui Băiatu.
“Are niște probleme… Avem încălzire prin pardoseală și, la un moment dat, stătea întins pe jos chiar la picioarele mele, în timp ce găteam. L-am călcat din greșeală și a început să schelălăie… Credea că va fi lovit din nou. Îi înțeleg frica. În 1980, am fost atacată de un câine în Spania și am rămas oarbă temporar de un ochi. Credeam că va fi sfârșitul carierei mele. Am fost în carantină, existând posibilitatea să am rabie, am avut 25 de cusături în jurul ochiului, al obrazului și în interiorul gurii și am apelat la chirurgie reconstructivă. Pentru o bună bucată de timp, mi-a fost teamă de câini…”
Tocmai această experiență nefericită a făcut-o pe Charlie să se apropie atât de mult de Băiatu, de care simte că nu se mai poate despărți și pe care vrea să-l ajute să redevină mai mult decât un supraviețuitor. Un câine iubit.
Sursă foto: hepta.ro.