1 comentariuCuprins:
Începută în seara zilei de 15 decembrie 1989, revoluția din Timișoara a continuat în data de 16 decembrie cu manifestații împotriva regimului. În 17 decembrie, Nicolae Ceaușescu a dat ordin ca revoluționarii din Timișoara să fie împușcați. „Începând de astăzi, toate unităţile Ministerului de Interne, inclusiv Miliţa, trupele de securitate, unităţile de grăniceri, vor purta armament de luptă, inclusiv gloanţe. Fără discuţie!”, a mai transmis Ceauşescu în teleconferinţa din 17 decembrie în urma căreia la Timişoara s-a dezlănţuit iadul. Doar în acea zi au murit 62 de oameni, iar câteva sute au fost răniți.
Primul discurs al revoluționarului Fortuna
În data de 20 decembrie 1989, zeci de mii de oameni, foarte mulți de la fabricile din oraș, au ieșit masiv în stradă. Peste 100.000 de persoane adunate în Piața Operei în data de 20 decembrie 1989, când Ceaușescu era încă la putere, au proclamat Timișoara oraș liber de comunism. Tot atunci, în balconul Operei, în jurul lui Lorin Fortuna, personaj central al revoluției de la Timișoara, s-a constituit, în ilegalitate, Frontul Democrat Român, prima organizaţie de opoziţie față de regimul comunist.
„Linişte, vă rog! Cetăţeni ai Timişorii, cei pe care ne vedeţi aici ne-am constituit într-un comitet de acţiune al Frontului Democratic Român. Drepturile şi libertatea se câştigă în mod organizat. Fără violenţă! Vă rugăm foarte mult, nu mai spargeţi vitrine, nu provocaţi încăierări, nu atacaţi armata! Armata colaborează, aţi văzut. Aşteptăm să vină reprezentanţii autorităţilor să discutăm în mod organizat cu ei. Cetăţeni ai Timişorii! Prima condiţie pe care o punem guvernului român este jos familia Ceauşescu! Dar pentru aceasta vom lupta paşnic, paşnic, nu uitaţi, paşnic”, au fost primele cuvinte rostite de Lorin Fortuna.
Proclamația Frontului Democrat Român, devenită manifestul „A căzut tirania!”
În foaierul Operei din Timișoara a fost redactată de revoluționari și o proclamație a Frontului Democrat Român. Documentul a fost citit de la balconul Operei, iar în data de 21 decembrie, când Timișoara era deja oraș liber de comunism, proclamația a fost trimisă la tipografie pentru a fi multiplicată și distribuită în oraș. Acolo, documentul a suferit modificări, tipografii adăugându-i titlul „A căzut tirania!”. La final, a fost adăugat textul „Poporul a învins”.
Potrivit documentului, revoluționarii din Timișoara au întocmit o listă de revendicări:
– Organizarea de alegeri libere;
– Libertatea cuvântului presei, radioului și televiziunii;
– Deschiderea imediată a granițelor de stat;
– Integrarea României în rândul statelor care garantează și respectă drepturile fundamentale ale omului;
– Eliberarea neîntârziată a tuturor deținuților și disidenților politic din România;
– Revitalizarea economiei naționale;
– Reforma învățământului în spirit democratic;
– Dreptul de a manifesta liber;
– Libertatea reală a cultelor religioase;
– Îmbunătățirea asistenței medicale și alimentației publice.
Electricianul care a contribuit la redactarea proclamației
Unul dintre cei care au contribuit la redactarea textului proclamației Frontului Democrat Român, devenită ulterior manifestul „A căzut tirania!”, este Ioan Beni Oprea. La revoluție, acesta lucra ca electrician și era înscris la seral. „Noi n-am avut intenția să facem un manifest. Noi în 20 am conceput proclamația și am prezentat-o în Piața Victoriei, acolo în mulțime, dar noi nu am prezentat-o ca manifest”, a explicat Ioan Beni Oprea pentru Libertatea.
Oprea își amintește că la masa din foaierul Operei la care a fost redactat textul proclamației erau la un moment dat patru persoane: el, Claudiu Iordache, Niculae Bădilescu și Lorin Fortuna. Beni Oprea explică, din proprie inițiativă, cum a ajuns el, un electrician de 25 de ani fără studii superioare, să facă parte din cei patru oameni care au lucrat la textul proclamației. Oprea povestește că în satul din Apuseni în care a crescut, învățătorul a scris o carte despre Avram Iancu, iar asta l-a inspirat.
„La școală nu te învăța cum e o revoluție, ce trebuie să faci. Eu știam ce înseamnă o adunare populară, știam ce înseamnă o proclamație și m-au interesat lucrurile astea. Lorin (n.r. – Fortuna) le știa mult mai bine decât mine, pentru că tatăl lui fusese deținut politic și a avut activitate politică, a avut chiar un ziar. Lorin era foarte instruit. Cunoștea și istorie, și matematică, și fizică, și literatură. Era foarte bine pregătit”, mai povestește revoluționarul timișorean.
Teama că Timișoara o să fie noul Brașov
Cu gândul la revolta muncitorilor brașoveni din 1987, revoluționarii din Timișoara au înțeles în finalul lui decembrie 1989 că singura șansă este să învingă regimul. „Noi nu am avut alte arme decât cuvântul care era exprimat prin lozinci, rugăciune și Doamne-ajută. Atunci lumea era parcă injectată, entuziasmată. Era un lucru bun, trebuia folosit entuziasmul ăla pentru a obține ceva, nu să fim un al doilea Brașov, unde au ridicat doar revendicări sociale, nu și politice. Noi am îndrăznit să avem revendicări politice, dialog cu partidul, cu condiția înlăturării dictatorului. Noi considerăm că în momentul în care ai clătinat piatra din capul unghiului, să zic așa, se duc și celelalte”, a mai declarat Ioan Beni Oprea pentru Libertatea.
„Și comuniștii făceau alegeri, dar nu erau libere”
Întrebat cum vede anularea alegerilor prezidențiale la 35 de ani de la momentul în care revoluționarii timișoreni puneau în capul listei de revendicări organizarea de alegeri libere, Ioan Beni Oprea a declarat că „oricât de multe scuze ar căuta cei care au fost aleși și sunt la putere nu prea au scuze”.
„A fost o dorință a noastră, un drept al nostru într-o democrație. Și comuniștii făceau alegeri, dar nu erau libere. În condițiile astea, eu încep să cred că noua structură democratică are în ea o grupare care nu mai e democratică”, a mai declarat revoluționarul timișorean.
„Țara noastră a avut realizări importante în cei 35 de ani”
Printre revoluționarii din Timișoara, părerile despre atingerea idealurilor Revoluției din Decembrie 1989 sunt împărțite. „Sunt foarte, foarte mâhnit. Pentru mine ce se întâmplă chiar și în zilele acestea… Mi-e scârbă de tot. Eu am noroc că sunt o persoană mai optimistă, dar ce se întâmplă în țara asta pentru mine e groaznic”, susține Ionel Barna.
„Ceea ce am gândit noi nu s-a atins. Probabil și noi om fi pretențioși. Dar nici nu pot să fiu de acord cu cei care condamnă revoluția și spun că a fost lovitură de stat sau cu cei care îl regretă pe Ceaușescu. Trebuie să recunoaștem că datorită revoluției suntem liberi și e cu totul altceva față de ce era înainte de 1989”, a declarat pentru Libertatea Lazăr Boran.
Președintele asociației de revoluționari Altar, Virgil Hosu, admite că multe dintre idealurile revoluției nu au fost atinse, dar beneficiile eliberării din comunism sunt incontestabile. „Țara noastră a avut realizări importante în cei 35 de ani. Intrarea țării noastre în NATO, în Comuniatea Europeană sunt pași foarte importanți realizați pe calea democratizării societății românești, dar revoluția nu s-a terminat. Mai avem mult de luptat pentru ca țara noastră să devină una cu adevărat democratică”, a declarat, la rândul său, Virgil Hosu.
Foto colaj: opiniatimisoarei.ro