Schema celor trei cercuri concentrice gândită de istoric plasează, chiar lângă frontierele ţării noastre, aproximativ cinci milioane de români care, din diverse motive, nu au mai “încăput” în patria lor la un moment dat al istoriei.
De altfel, România de astăzi este, din această cauză, un tărâm înconjurat de români, de cetăţenii ei, singura ţară aflată în această situaţie. Acestui prim cerc imaginar i se adaugă un altul, cu o rază mult mai mare, care “prinde” între marginile sale alţi aproximativ 5.000.000 de români care s-au aciuat în toată lumea, din SUA şi Canada până în Noua Zeelandă, America de Sud şi continentul asiatic.
Fireşte, în socotelile profesorului Cezar Dobre au intrat şi vreo 3.500.000 de români plecaţi la muncă începând cu anul 1990, în ţări din Europa Centrală şi de Vest.
“Cifrele sunt aproximative pentru că niciodată în 25 de ani nu s-a făcut un recensământ al românilor care trăiesc în afara graniţelor. Fie din cauza lipsei de interes, fie pentru că s-a spus că nu sunt bani. Oricum, autorităţile ţărilor de adopţie au încercat mereu să spună că numărul românilor este mult mai mic”, ne-a declarat istoricul Cezar Dobre, vicepreşedinte al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni.
Statul pierde 80.000 € cu fiecare emigrant
Cu fiecare zi care trece, România continuă să-şi piardă cetăţenii şi, mai ales, “creierele”. Conform profesorului Cezar Dobre, specialist în istoria diasporei, România pierde 80.000 de euro pentru fiecare emigrant care a terminat o facultate. Suma, care reprezintă costul a 15-18 ani de studii, nu mai poate fi recuperată.
“Oamenii sunt şcoliţi la noi şi produc bani la ei. Prin politica de emigrare, ţările occidentale recrutează indivizi capabili, iar posibilităţile de regenerare biologică sunt limitate de intervalul firesc de două- trei decenii. În acest fel, statul român este părtaş la sinuciderea propriului popor!”, a declarat profesorul Dobre.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro