„A fost ca si cum mi-as fi salvat propriul copil”

„Medicul de familie ne-a trimis de urgenta la pediatrie, iar de acolo la Spitalul Judetean Buzau. Fetita a facut in spital doua convulsii febrile. Aveam voie sa-mi vad copilul doar printr-un geam, si nu ma mai lasau sa-l alaptez. Nimeni nu-mi spunea nimic. Apoi s-a umflat si s-a ingalbenit foarte tare. Am ajuns cu ea in coma la Spitalul Grigore Alexandrescu, din Bucuresti. Aici, s-au ocupat de Ilona, pana la varsta de noua luni, doctorii Eugen Ciofu si Laura Carasara. Apoi s-a pus problema transplantului de ficat si mi-au facut trimitere la prof. dr. Irinel Popescu”, isi aminteste Monica. La Spitalul Fundeni, dupa analize se constata ca Ilona nu putea primi ficat de la nici unul din parinti. Sunt trecuti pe o lista de asteptare. Singura sansa era sa poata gasi pe altcineva, dispus sa doneze ficat, compatibil cu fiica lor, iar ei, in schimb, sa faca acelasi lucru. Sansele erau minime, iar timpul nu lucra in favoarea lor. Starea fetitei se agrava. Si totusi minunea se intampla. O alta mama disperata, Maria Diaconu, de 33 de ani, impreuna cu fetita ei de 10 ani, Ramona, ajung la prof. Irinel Popescu. Ramona sufera de glicogenoza, boala care mareste foarte mult ficatul si intarzie cresterea, singura solutie fiind transplantul. La fel ca si Ilona, nici ea nu poate primi ficat de la parintii ei. In schimb, se constata ca cele doua mame sunt compatibile fiecare cu copilul celeilalte. „Boala Ramonei a fost depistata cand avea aproape trei ani. De atunci am fost in tratament la Budimex. In urma cu aproape doi ani am aflat ca e posibil transplantul de la parinte la copil. Dar nu aveam aceeasi grupa sanguina cu Ramona. Si totusi destinul ne-a oferit o solutie salvatoare”, ne povesteste Maria. La 17 februarie a avut loc prima operatie din acest transplant incrucisat, a doua urmand sa aiba loc in circa trei saptamani. Ilona, fiind intr-o stare mai grava, a fost prima din cele doua fetite care a primit ficat de la mama celeilalte. „Sanatatea Ilonei se deteriorase foarte mult. Desi starea generala era buna, avea zile in care era rupta de realitate. Ma striga, desi o tineam in brate”, ne povesteste Monica. Dr. Irinel Popescu este optimist: „Ilona merge bine postoperator, desi starea ei era foarte proasta inainte de interventie”. Mama Ilonei abia asteapta sa doneze si ea ficat Ramonei: „As fi facut-o in orice conditii. Chiar daca pentru Ilona nu s-ar fi gasit donator. Ar fi fost ca si cand mi-as fi salvat propriul copil”. Cele doua mame au devenit bune prietene si sunt convinse ca destinul a vrut ca ele sa se cunoasca si fiecare sa salveze fetita celeilalte.