ComenteazăA muncit şi 12 ore pe zi
Ziua de muncă a tânărului începea cu pregătirea micului dejun pentru William, Oliver şi Izzie, cu însoţirea celor trei la şcoală sau la grădiniţă şi continua cu multă treabă în casă. Serile şi le petrecea cu cei mici: îi ajuta la lecţii, se jucau sau le povestea despre România. Ajungea chiar şi la 12 ore de muncă pe zi, dar nu a regretat niciodată efortul pe care l-a făcut. Încet-încet, Alexandru a câştigat respectul angajatorilor săi şi a ajuns să fie tratat ca un membru al familiei.
“M-au uimit într-o primă fază, pentru că nu s-a întâmplat numai o dată ca părinţii să-mi ceară părerea în problemele familiei şi să-mi ia în considerare sfatul. Cred că am pierdut rolul de bonă şi am intrat, fără să vreau, în familia lor. Probabil că tocmai asta i-a făcut să scrie un eseu aşa de frumos şi să convingă juriul de la concursul Bona anului. Mie nu mi-au spus nimic”, ne-a povestit Alex, care mărturiseşte că a fost uimit peste măsură când a primit scrisoarea prin care era anunţat că a fost desemnat “Bona anului”.
În 2006, după doi ani de babysitting, Alexandru s-a întors în România pentru a-şi termina studiile. Acum lucrează pentru un operator de telefonie mobilă.