Chiar dacă şi-a pierdut vederea, tanti Margit, care la Marea Unire de la 1918 avea deja 11 ani, şi-a aşteptat oaspeţii în curte, pe un fotoliu. Ca în fiecare an, pe 10 august, curtea sa se umple de copii, nepoţi, strănepoţi, vecini şi chiar şi autorităţi, cu toţii dorind să îi ureze “La mulţi ani” bătrânei.
“Numi vine să cred că sunt 108 ani. Sunt foarte mulţi…”, spune femeia zâmbind. La această vârstă venerabilă, bătrâna primeşte fiecare zi ca pe un cadou şi se laudă chiar că nu are mari probleme de sănătate.
“Muncă şi iar muncă, acesta a fost secretul meu. Nu am fumat, am lucrat în grădină şi nu m-am duşmănit cu nimeni. În fiecare an am tăiat porc la Crăciun, mi-a plăcut să joc rummy cu prietenele, foarte rar am mai băut un păhărel de răchie. Nu am probleme, m-a lăsat doar vederea, iar picioarele mă dor când şi când”, mărturiseşte tanti Margit, care nu a avut o viaţă tocmai uşoară.
Munca e secretul longevităţii?
De religie catolică, femeia s-a născut în anul 1907, într-o familie de maghiari, la Chişineu Criş, iar cele şase clase pe care le-a făcut le-a absolvit la Ineu.
Mama sa a murit când Margit Szemenyei era foarte tânără, aşa că a trebuit ca ea să preia sarcinile în gospodărie, apoi s-a angajat la o fabrică de prelucrare a lemnului din zonă, unde a lucrat timp de 30 de ani.
“N-am vrut să mă mărit deloc, dar îmi doream un copil, iar soţul meu a insistat mult pe lângă mama să ne căsătorim. La început nici nu l-am iubit, dar curând s-a născut fiul meu. Apoi a venit Al Doilea Război Mondial şi el a picat prizonier în Rusia, iar când a fost eliberat a plecat în Germania. Eu n-am vrut să plec din ţară, aşa că mi-am crescut singură copilul”, îşi aminteşte tanti Margit, care recunoaşte că nu i-a fost deloc uşor.
Unicul ei fiu a murit în urmă cu 13 ani, iar nora, despre care bătrâna susţine că a fost o femeie minunată, a murit acum 23 ani, în urma unui accident. Bătrâna are acum doi nepoţi şi patru strănepoţi.