A lasat marinaria pentru munca la lopata

Desi ar fi putut ajunge ofiter naval sau avocat de cariera, Ciprian Manoliu a ales, in urma cu opt ani, sa isi construiasca un viitor departe de tara. Din director de santier in Romania, Ciprian s-a dus clandestin in Italia sa spele masini, sa care roabe cu pietris sau sa dea la lopata si cazma pe santiere. Acum, braileanul este unul dintre putinii romani proprietari ai unei firme de constructii in Milano si poate spune, fara a fi acuzat de lipsa de modestie, ca a reusit.

Un nume respectat acum in Italia, o persoana careia au ajuns sa-i bata la usa chiar si italienii in cautarea unei slujbe bine platite, Ciprian Manoliu este unul dintre pilonii pe care se sprijina activitatile asociatiilor fondate de romanii plecati din tara.

A terminat Academia Militara Navala in 1986 si a lucrat o perioada la Navrom, ca ofiter tehnic pe o nava. “Am fost intr-un fel coleg cu Traian Basescu, care la vremea aceea era comandantul navei Biruinta. Il cunosteam, ii stiam caracterul si felul de a fi. Apoi, am plecat in lumea dura a constructiilor, am fost director tehnic la santierele de la Maneciu, unde am ramas o perioada mai lunga. Intre timp am facut si facultatea de drept. Nu m-am apucat de afaceri, pentru ca nu aveam bani si nici relatiile necesare”.

In 1998, dupa o lunga perioada in care a inceput sa realizeze faptul ca trebuie sa-si caute viitorul pe alte meleaguri, a luat decizia de a pleca la munca in Italia. Si-a facut cruce, s-a urcat in tren si s-a lasat pur si simplu dus de val. “Ca orice roman, am ajuns in Milano clandestin. Nu aveam acte. In perioada in care imi cautam de lucru ca inginer am trimis, nu cred ca exagerez, vreo 600 de CV-uri la tot felul de firme. Din toate astea una singura mi-a raspuns, iar raspunsul a fost negativ. Am spalat masini sau am lucrat efectiv la lopata, la munca de jos, am carat cu roaba pe santiere, pana cand mi-am facut actele. Doi ani am muncit necalificat, dar am dat peste oamenii potriviti, romani si italieni, romani care m-au recomandat si italieni care m-au remarcat, si toti m-au sfatuit sa deschid o firma de constructii care sa fie a mea si pe care sa o conduc. Aveam de lucru mai mult decat puteam duce”.

Ciprian si-a facut intrarea in forta pe piata constructiilor din Milano, cu un contract incheiat cu grupul de firme Pirelli, pentru un complex rezidential intr-o zona frumoasa a orasului Milano, de fapt un santier de 200 de apartamente.

„Am muncitori care castiga si 2.500 de euro”

“S-a ajuns la situatia usor incredibila ca, in momentul in care am semnat contractul pentru ridicarea complexului de locuinte, nu aveam nici macar un cleste al meu, nu aveam nimic. Doar o vointa extrema de a demonstra ca pot. Am cerut ajutor, am intors problema pe toate fetele, mi-am facut calcule peste calcule si usor-usor am inceput sa gasesc solutii. Si, cu toate astea, mi-am achitat toate datoriile, nu am avut nici macar o singura ora intarziere, iar complexul a fost gata la timp. Am facut tot ce inseamna instalatii, apa, incalzire, aer conditionat etc.”, povesteste Ciprian.

Acum, lucrurile sunt asezate si, dupa ani de munca in cea mai pura forma, Ciprian Manoliu poate spune ca a inceput sa culeaga roadele. La modul concret. Are casa, are masina si, la fel de important, are 28 de angajati, majoritatea romani, cu care, spune el, are curaj sa se apuce de orice lucrare, oricat de complexa ar fi ea. Insa pragul cochetului sau birou e trecut chiar si de muncitori italieni. “La mine nu se munceste la negru. Salariile muncitorilor mei variaza de la 6,75 euro la 10 euro pe ora, net, cu toate taxele platite. Am oameni care castiga si 2.500 de euro pe luna, sunt salarii bune, dar si munca este pe masura. Lucratorii cer sa munceasca mult, pentru ca au venit la munca si imi spun ca n-au altceva de facut.

Cu amaraciune in glas, Ciprian afirma ca nu stie cand si daca se va mai intoarce in tara. “Habar nu am daca voi ramane aici sau ma voi intoarce acasa, pentru ca termenul “acasa” pentru mine nu prea exista. Nimeni nu pleaca din Romania de bine ce ii este, situatia se inrautateste acolo pe zi ce trece, iar aici imi este bine. Mi-am adus si baiatul in Milano, invata aici, deja lucrurile incep sa se aseze. Romania nu este un capitol incheiat, dar cel putin deocamdata am alte prioritati”.

Complexul Pirelli are curte interioara, iar Ciprian Manoliu este mandru de faptul ca el impreuna cu angajatii sai au pus umarul la ridicarea unuia dintre cele mai moderne blocuri de locuinte din Milano

Ciprian doreste ca prin asociatia pe care o conduce sa obtina cat mai multe drepturi pentru romanii care muncesc in Italia

„Vrem sa votam in Italia”

Intuind potentialul fortei de munca existente in Italia, Ciprian Manoliu a infiintat anul trecut Asociatia Intreprinzatorilor Romani. “Am vrut in primul rand sa infiintez o asociatie mai serioasa. Italia este plina de organizatii care fac asa-zise serate culturale cu mici si bere, dar cred ca este nevoie de mai mult. Deocamdata acesta a fost inceputul, la Milano. Am ales sa ne adresam unei categorii mai speciale de romani, cei care sunt pe picioarele lor, au o activitate si vor sa progreseze, dar oricine poate primi sfaturi si consultanta de la noi. Romanii sunt o forta aici, sunt peste doua milioane. Doresc sa unesc toate asociatiile existente sub o singura palarie si sa convingem autoritatile sa ofere drept de vot romanilor din Italia. In procente simple voturile noastre ar atinge pragul de aproape 2%, ceea ce la alegeri nu este deloc de neglijat in conditiile in care, de exemplu, presedintii de stat se aleg uneori la diferente de cateva sutimi. Voturile lor trebuie folosite aici, in Italia, si in tara. In acel moment, romanii din Italia vor avea un cuvant greu de spus, atunci vom putea discuta altfel cu autoritatile si vom putea obtine mai multe drepturi celor care se afla departe de casa”, explica Ciprian Manoliu.

Urmărește-ne pe Google News