Comentează„Orașul meu se prăbușește. Aceasta este durerea mea. Aceasta este țara mea”, a spus autorul imaginii, Maksim Dondiuk, pentru publicația Time. Fotografia a fost făcută pe 5 martie și publicată pe coperta revistei pe 17 martie.
5 martie a fost ziua în care Iulia și soțul ei au decis să părăsească Irpin, un orășel cu 60.000 de locuitori aflat la 50 de kilometri de Kiev. După declanșarea războiului, tânărul cuplu sperase că suburbiile capitalei vor fi relativ sigure.
„Ceva tocmai zburase peste blocul nostru”
„În primele zile, nimeni nu și-ar fi putut imagina că Irpin va deveni unul dintre cele mai fierbinți locuri din regiunea Kiev”, a declarat Iulia.
„Dimpotrivă, părea că e mai sigur decât la Kiev. Acesta este unul dintre motivele pentru care nu am plecat imediat”, spune Iulia. Apoi, exploziile au început să răsune tot mai aproape de Irpin. „Ceva tocmai zburase peste blocul noastru. L-am trezit pe Oleg, soțul meu… Și, după un timp, am văzut o strălucire prin fereastră. O explozie, undeva în apropiere”, spune femeia.
Familia Pavliuk și-a făcut în grabă bagajele și a plecat spre casa socrilor, tot din Irpin: „Casa ni se părea mai sigură decât apartamentul nostru, situat la etajul 10”.
„Era mai periculos să rămânem în Irpin”
Până pe 5 martie, familia s-a adăpostit în pivnița părinților Iuliei: „A fost înfricoșător și acolo, se auzeau sunete de bombardamente și lovituri de rachetă încontinuu, pereții tremurau…”.
„Situația a devenit absolut insuportabilă. În noaptea de 4 martie nu am dormit deloc și am decis să plecăm. Deși erau știri că rușii împușcă civili în mașini, împușcă și copii… Dar era și mai periculos să rămâi”, rememorează Iulia.
În ziua evacuării, Iulia, Oleg și Emma, fiica lor de 6 luni, au mers la biserica din Irpin, de unde urmau să fie transportați oamenii în zone mai sigure.
„În timp ce mergeam pe stradă, ceva a explodat în jur, era numai fum. De la biserică, unde era multă lume, ni s-a spus că ne vor duce cu autobuzele la podul distrus din Romanivka. Autobuzele au ajuns, dar au luat doar femei și copii. Eu nu am vrut să merg fără soț. Mi-a fost frică să-mi imaginez ce înseamnă să fim separați în astfel de circumstanțe”, explică Iulia.
Până la urmă, „după ce Oleg a insistat”, Iulia și Emma au plecat.
„Am plâns, eram atât de speriată! Am fost duse la pod. Se auzeau explozii, era foarte frig. Emma a înghețat și a început să plângă. Nu am putut s-o calmez. În acel moment, un militar s-a apropiat de noi. A luat-o pe Emma în brațe și a început să o legene. În brațele lui, cea mică s-a calmat. I-am fost atât de recunoscătoare! A apărut brusc, ne-a ajutat, nu știu dacă mai rezistam. A fost, parcă, Dumnezeu…”, a povestit Iulia circumstanțele în care a fost fotografiată.
La podul bombardat din Irpin, Iulia s-a regăsit cu soțul ei, care venise pe jos, printr-o pădure. Cei trei au fost duși la gară, de unde au luat un tren spre regiunea Rivne.
„Când am primit poza, nu mi-am dat seama că sunt eu”
Un ucrainean le-a permis să stea gratis în Rivne, în apartamentul lui. Aici, cunoscuții i-au trimis Iuliei o fotografie cu coperta revistei Time: „Am fost foarte surprinsă. Nici nu mi-am dat seama imediat că sunt eu…”, spune Iulia.
„Am început să primesc mesaje de susținere pe rețelele de socializare. Din Spania, Italia și alte țări, toți se roagă pentru noi”, povestește Iulia.
Un tip mi-a scris pe Instagram: „Bună! Mă bucur că ești bine. Ce mai face Emma?”. Îmi amintesc că m-am uitat la fotografia lui de profil și mi-am dat seama că acel chip îmi era familiar. Era militarul care ne-a ajutat la evacuare!
Iulia Pavliuk:
„I-am spus că mi-ar plăcea să-l cunosc și să bem o cafea împreună. Când va fi pace! Am convenit să ne întâlnim după victoria noastră în războiul acesta”, adaugă Iulia.
Întâlnirea cu familia soldatului de 19 ani
Familia soldatului locuiește în aceeași regiune Rivne unde au ajuns Iulia și familia ei. Iar jurnaliştii canalului 1+1 TV au organizat o întâlnire între femeie și rudele militarului, care are doar 19 ani.
„Nu i-a spus mamei sale că se află într-un punct fierbinte al luptei. Dar ea a recunoscut că a simțit asta. A luat-o pe Emma în brațe, așa cum fiul lor o ținuse în brațe pe fetița noastră. Ne-a citit scrisoarea lui. A transmis că, în curând, vom câștiga și ne vom întâlni cu toții împreună într-o Ucraina pașnică. Așa să fie. Așteptăm cu nerăbdare această întâlnire”, a mai spus Iulia.
Iulia și Oleg nu știu ce s-a întâmplat cu apartamentul lor din Irpin. Ea a văzut doar o fotografie a unui bloc vecin, distrus de o ploaie de obuze.
Nu știm dacă vom avea unde să ne întoarcem, dar acesta nu este cel mai important lucru acum. Într-o lună, totul s-a schimbat atât de mult! Mi-am dat seama că apartamentele, banii, mașinile, tot ce este material este insignifiant pe lângă sentimentul că trăiești, respiri.
Iulia Pavliuk:
În Irpinul de unde Iulia a scăpat au murit o mulțime de oameni, de la începutul invaziei.
„Cel puțin 300 de oameni. Mulți au fost striviți sub dărâmături”, a spus primarul Oleksandr Markușin, într-un briefing de presă, pe 30 martie.
Primarul a adăugat că, în ciuda eliberării orașului, situația în regiune rămâne „periculoasă, trupele ruse continuă să bombardeze localitățile învecinate, Buha și Vorzel, și autostrada Jîtomir”.
Sanșele ca Iulia să-și găsească apartamentul întreg sunt mici. Dar tocmai a aflat că rudele rămase acolo sunt în viață.
Urmărește pe Libertatea LIVETEXT cu cele mai noi informații despre războiul din Ucraina
Foto: EPA