ComenteazăA fost nu doar un trubadur al iubirii, ci şi un bard al Cetăţii, chiar şi atunci când, în complicitate cu spectatorii, la Cenaclul Flacăra, îşi ascundea sub vălul unor concesii adevăratele mesaje de dragoste pătimaşă pentru istoria şi cultura naţională şi nu o dată săgeţile critice la adresa activiştilor imbecili ai regimului ori a imposturii.
A fost, şi după 90, un militant de stânga autentic, crezând în valorile democraţiei, în dreptatea socială. Vituperând în discursurile sale de om politic lăcomia şi ipocrizia unor neaveniţi ajunşi să cârmuiască ţara. Refuzând înregimentarea gregară şi intrând în coliziune cu lideri ai propriului partid. Deşi, în 2008, câştigase în colegiul uninominal, redistribuirile printr-o lege aberantă i-au închis uşa Parlamentului. A plecat cu tristeţea de a nu-şi mai fi putut sluji patria pe care o iubea atât de mult. Odihnească-se în pace!