A fost nevoie sa treaca un deceniu pentru ca autorii unei crime sa ajunga dupa gratii. Un deceniu in care misterul de nepatruns care a invaluit asasinatul comis intr-o seara de mai a anului 1996 nu a putut fi deslusit cu nici un chip de procuror si politisti. Asta pana cand unul din cei patru infractori care au participat la talharia in care a fost ucis turcul Mahmut Portakal a cedat nervos si a vorbit. Apoi, unul dupa altul, criminalii au ajuns acolo unde le e locul: in puscarie.
3 mai 1996, ora 20.00. O Dacia break in care sunt inghesuiti Niculae Mandache, zis “Rechinul”, Marinica Amariei, Daniel Buzea si Paul Calin – toti spargatori cu nume grele in bransa lor – opreste in fata blocului 403, din soseaua Pantelimon 91, din Capitala. Abia iesiti din puscarie, infractorii nu au plecat cu mana goala, ci cu pontul ca in apartamentul 43, acolo unde isi are sediul firma SC San Company SRL, ii asteapta un seif burdusit cu bani. Nu stiau cat, dar primisera informatia ca in casa de bani sunt mereu adunate incasarile respectivei societati. Sparg niste incuietori, intra in apartament si, in timp ce incearca sa dea de cap seifului, in camera intra un barbat. Turcul Mahmut Portakal, in varsta de 31 de ani, paznicul firmei, este legat fedeles cu cabluri telefonice, i se pune un calus in gura si este batut pana cand isi da ultima suflare. Speriati, spargatorii incearca sa il readuca la viata pe turc, dar cum nu reusesc lasa totul balta si dispar. Au ucis un om degeaba.
Sfarsitul anului 2004. Dupa opt ani, “Rechinul” Mandache este primul din gruparea sa care “cade” in sfarsit. Dar nu pentru crima comisa in mai 1996, ci pentru furtul unor tablouri de valoare. Nimeni nu face legatura intre el si omorul caruia i-a cazut victima turcul Portakal, cu atat mai mult cu cat, dintr-o greseala, in cazierul spargatorului apare ca in ziua crimei era arestat. Cum in puscarie informatia circula repede, “Rechinul” simte ca latul se strange in jurul lui, in conditiile in care oamenii din gruparea al carui lider era sunt in libertate, si cedeaza. Cere sa vorbeasca cu procurorul Marian Gherman.
Timp de sase luni, Mandache face marturisiri complete, care sunt verificate pas cu pas de anchetatori. Vrea sa ramana doar un spargator, nu sa fie condamnat ca asasin. Spargatorul povesteste cu lux de amanunte ce s-a intamplat in acea seara, ce rol a avut fiecare dintre cei patru, descrie perfect interiorul casei. Este clar, a fost acolo, dar nu se plaseaza printre batausii criminali care l-au rapus pe Mahmut Portakal, ci arunca totul pe camarazii sai. “Eu nu am facut decat sa deschid usa si sa le aduc o patura cu care sa care seiful ala greu. Cand am intrat in locuinta turcul era deja batut, avea fata umflata”, a spus el anchetatorilor.
A fost primul pas in ceea ce avea sa insemne prinderea celorlalti trei infractori. La scurt timp, procurorul Gherman ii culege si pe Marinica Amariei si pe Daniel Buzea si ii arunca in inchisoare alaturi de liderul lor. Fireste, le e greu sa recunoasca o crima oribila, comisa gratuit, cu sange rece, dar probele dovedesc ca au partea lor de vina. Primesc 17 si, respectiv, 19 ani de inchisoare, pentru ca l-au omorat pe turc. Pentru demascarea lor au fost folositi chiar si martori sub acoperire, puscariasi care in celule au ascultat confesiunile celor doi criminali.
Mai 2006. Puzzle-ul este completat cu ultima piesa abia acum, la zece ani dupa asasinarea cu salbaticie a paznicului care i-a prins pe cei patru la furat. Acum doua saptamani Paul Calin a fost extradat din Italia, unde fusese prins in luna martie. Acum, si el este in puscarie si va fi judecat pentru omor deosebit de grav, ca si complicii sai. Astfel se incheie povestea trista a unui omor ai carui autori au stat zece ani in libertate.