Comentează„Cel mai trist lucru din lume e sa mori și să lași în urma ta, închise în casa goală, 9 suflete neajutorate care ți-au fost alături până în ultimele clipe de viață. Actrița Florina Luican s-a stins din viață discret, asa cum a și trăit. Cele 9 pisicuțe pe care le-a salvat de pe străzi au rămas pe drumuri. Urmasii doamnei nu le doresc. Le-ar fi dat drumul pe stradă dacă nu se găsea un salvator inimos care să le adune și să le găzduiască temporar în cabinetul său”, a postat o prietenă a artistei pe Facebook.
Cine a fost Florina Luican
Uniunea Teatrală din România a transmis un mesaj după moartea actriței. „Florina Luican a păşit pe scena Teatrului „Ion Creangă”, la cinci ani de la absolvirea Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, în anul 1968. De atunci și până în 2017, adică vreme de 44 de ani, publicul Teatrului „Ion Creangă” a putut admira fervoarea şi bucuria neîntreruptă de a juca a actriței.
Florina Luican și-a petrecut aproape toată viața în teatru pentru că, așa cum afirma într-un interviu: „Mi-a plăcut să trăiesc în basme, de aceea am ales teatrul pentru copii”.
Printre rolurile jucate la Teatrul Ion Creangă amintim: Împărăteasa în Harap Alb, dramatizarea şi regia Cornel Todea, 2005; Emma Micawber în David Copperfield, dramatizarea Max Maurey, regia Cornel Todea, 2005; Zâna cea rea din Ţara Minunilor în Pinocchio, dramatizarea şi regia Cornel Todea, 2003; Cioroiul în Crăiasa Zăpezii, dramatizarea Monica Patriciu, regia Boris Petroff, 2000; Safta în Sânziana şi Pepelea, regia Mihai Manolescu, 1998; Maxenia în Cele două privighetori, regia Sabin Popescu, 1996; Vrăjitoarea Bess, Sir François în Peripeţiile vrăjitoarei Meg, regia Elliott Swift şi Cornel Todea, 1996; Mama în Matilda, dramatizarea Alexandru Pleşcan, regia Thomas de Mallet Burges, 1993; Louise în Wallys café, regia Emil Mandric, 1991; Doamna cu căţelul în Ce nemaipomenită harababură, regia Grigore Gonţa, 1990; Profesoara, Iulia în Pistruiatul, regia Emil Mandric, 1987 (…).
În lumea filmului a pășit mai devreme decât în teatru, în anul 1963. A debutat cu rol principal în filmul Un surâs în plină vară, regia Geo Saizescu. Au urmat în scurt timp: La porţile pământului, regia Geo Saizescu, 1965; Filip cel bun, regia Dan Piţa, 1975; Marele Singuratic, după Marin Preda, regia Iulian Mihu, 1976; Un om în loden, regia Nicolae Mărgineanu, 1978; Lumina palidă a durerii, după George Macovescu, regia Iulian Mihu, 1979; Plecarea Vlaşinilor, regia Mircea Drăgan, 1982; Întoarcerea Vlaşinilor, regia Mircea Drăgan, 1983; Lumină la etajul 10, regia Malvina Urşianu, 1984; Miracolul, regia Tudor Mărăscu, 1987. A fost cunoscută, mai ales, pentru rolul omonim din „Adela” după romanul cu același nume de Garabet Ibrăileanu, în regia lui Mircea Veroiu, 1985.
Coincidență sau nu, născută chiar de Ziua Mondială a Teatrului (27 martie), Florina Luican a fost sortită să facă teatru, să ofere, să bucure, să trăiască prin fiecare rol în parte. Și s-a stins tot în luna martie, de Ziua Internațională a Femeii. Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace!”, a fost mesajul postat pe pagina Uniter.
Citește