7 comentariiCuprins:
Duminică, la ora 12, va avea loc slujba de înmormântare, la Cimitirul Bellu ortodox.
Cine a fost Dumitru Popescu
Dumitru Popescu a devenit absolvent de științe economice în 1951. Doi ani mai târziu, în 1953 a intrat în Partidul Muncitoresc Român. A activat ca jurnalist la publicații precum Contemporanul, Scânteia tineretului și Scânteia, în anii 1950 și 1960.
Cu ocazia pregătirii congresului Uniunii Tineretului Muncitor, în 1956, Nicolae Ceaușescu l-a invitat pe acesta să ocupe funcția de redactor-șef al ziarului „Scînteia Tineretului”, unde a rămas până în 1960.
A fost director general la Agerpres, vreme de doi ani. După o pauză de trei ani, în 1965, a revenit în jurnalism ca redactor-șef, la Scînteia, unde a lucrat până în 1968.
Dumitru Popescu a fost vicepreședintele Comitetului de Stat pentru Cultură, în perioada 1962-1965. A fost primit în Comitetul Central al P.C.R, unde a înaintat rapid în funcție. Din anul 1969 a făcut parte din Comitetul Politic Executiv (CPEx).
Sursa: Profimedia
Dumitru Popescu, om de încredere al lui Nicolae Ceaușescu
A devenit un om de încredere al lui Nicolae Ceaușescu, în anii 1970, contribuind semnificativ la construirea cultului personalității dictatorului comunist. Dumitru Popescu a fost președinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste, între anii 1971 și 1976.
De altfel, porecla „Dumnezeu” a fost menită să sugereze întâietatea opiniilor lui Popescu în aplicarea cenzurii politice.
După căderea regimului comunist, începând cu anul 1990, Dumitru Popescu a redactat memorii cu privire la era comunistă.
Activitatea politică a lui Dumitru Popescu
În 1953 s-a înscris în Partidul Muncitoresc Român. A devenit vicepreședinte al Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, în 1962, funcție ce a avut-o până în 1965.
A devenit, în același an, membru al Comitetului Central al P.C.R. A rămas aici până la căderea regimului politic (1989).
Din anul 1968, a fost secretar al Comitetului Central, iar un an mai târziu a devenit membru al CPEx (Comitetul Politic Executiv) al Comitetului Central.
A fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1965 – 1989.
În 1981 a devenit rectorul Academiei de învățămînt social-politic „Ștefan Gheorghiu” din București, universitate exclusiv specializată în recrutarea cadrelor Partidului Comunist Român.