Mitică Popescu a fost internat inițial pe 18 decembrie la Spitalul de Urgenţă Floreasca din București, în secția Cardiologie. De acolo a fost externat pe 30 decembrie, a transmis medicul Bogdan Opriţa, purtătorul de cuvânt al unității medicale, pentru ziarul Libertatea.
Ulterior a fost internat la Spitalul Elias, unde a și murit. Medicul Silviu Negoiță a declarat pentru News.ro că actorul avea „probleme cardiace, pe fondul multiplelor comorbidităţi”.
Cuprins:
După confirmarea reprezentanților „Elias”, familia actorului a transmis, într-un comunicat, că Mitică Popescu s-a stins „după afecțiuni grave și o suferință de scurtă durată”, scrie Hotnews.
„Îndrăgitul actor Mitică Popescu s-a stins din viață după afecțiuni grave și o suferință de scurtă durată. A înfruntat totul până în ultimele clipe cu curaj și cu simțul umorului care l-a făcut atât de deosebit printre „monștrii sacri” ai teatrului și filmului românesc. S-a încercat tot posibilul de către personalul medical, care merită recunoștință, dar boala n-a putut fi învinsă.
Mitică Popescu și-a trăit ultimii ani din viață cu demnitate și în confortul meritat după o îndelungată carieră de succes. Chiar dacă a mai avut puține apariții publice, s-a bucurat tot timpul de dragostea și admirația tuturor celor care l-au cunoscut sau întâlnit, de respectul și prietenia unanimă a membrilor activi din galeria clubului Rapid București, de afecțiunea și căldura familiei care i-a fost mereu alături”, a transmis familia.
De-a lungul unei cariere fabuloase de peste patru decenii, Mitică Popescu a avut roluri magistrale. A dat viață câtorva zeci, dacă nu sute de personaje pe scenă și filmele cu care a făcut istorie. Actor complet, a intrat în pielea lui Cocoșilă în „Moromeții”, dar și a comisarului Munteanu în „Trenul de aur”.
În 1959, Mitică Popescu a fost încarcerat trei ani în închisorile comuniste pentru că nu și-a turnat la Securitate prietenii care voiau să fugă în America. A supraviețuit și coloniei de muncă de la Periprava, unde mulți mureau de foame și de epuizare. După eliberare, Nea Mitică, așa cum îl alintau apropiații, s-a căsătorit cu actrița Leopoldina Bălănuță, de care moartea l-a despărțit în 1998.
Biografia lui Mitică Popescu
Actorul Mitică Popescu s-a născut pe 2 decembrie 1936, în Bucureşti. A venit pe lume de Sfântul Andrei, dar tatăl său a ținut neapărat să-l boteze Dumitru, din respect față de nașul de cununie. Mitică a copilărit în cartierul Apărătorii Patriei, mahalaua în care s-a jucat fotbal cu mingi de cârpă și a auzit prima oară cântecele lăutarilor.
Dragostea pentru artă i-au insuflat-o părinții. Tatăl lui Mitică Popescu lucra, pe atunci, la fabrica pe pantofi „Mociorniță”, iar în timpul liber era antrenor al echipei de dansuri populare al întreprinderii. Mama iubea nespus opereta și obținea bilete la spectacole cu ajutorul unei vecine, care era balerină, după cum povestea actorul. Așa se face că, în adolescență, Mitică Popescu a ajuns să facă figurație la Teatrul Armatei. Avea chiar și o trupă de amatori cu care avea spectacole la liceul industrial unde învăța.
La închisoare pentru că nu și-a turnat prietenii
În 1957, Mitică Popescu a fost admis la Institutul de Teatru, după mai multe încercări eșuate. Un an mai târziu, o întâmplare aparent banală avea să schimbe radical viața celui ce avea să devină un „maistru” al teatrului românesc. Pe 5 noiembrie 1958, Mitică Popescu a fost arestat de Securitatea comunistă.
„Eram la nişte vecini, de un Sfântul Ştefan, la onomastica unui prieten. Din una-n alta, cum povesteşti la întâlnirile astea tot ce-ţi trece prin minte, unii au spus că vor să plece în America. Eram în 1958. Îţi dai seama. Mie mi-a intrat pe o ureche şi mi-a ieşit pe cealaltă. După câteva zile mă trezesc umflat de Securitate. Că eu n-am ştiut că ăia vor să fugă din ţară? «N-am ştiut». Că au trimis o scrisoare la Ambasada Americii, n-am ştiut? «Nu, n-am ştiut». «Aţi discutat lucrurile astea între voi; n-ai auzit?». «Nu». «N-ai auzit… Lasă că-ţi spunem noi. Uite că noi ştim!»”, a povestit marele actor într-un interviu pentru Mediafax.ro.
Mitică Popescu a fost condamnat la trei ani de închisoare pentru „nedenunţare de acte preparatorii pentru trecerea frontierei”. A fost închis pentru că nu și-a turnat prietenii care visau să ajungă în America.
„E o tâmpenie. Nu înţelegi că n-am avut niciun gând să fug?! D-aia mi-au şi dat doar trei ani. Ceilalţi au luat între opt şi 12 ani. Eu am luat minimum de pedeapsă. Alta mai mică nici nu exista”, a declarat Mitică Popescu într-un interviu acordat în 2013.
La doar 23 de ani, Mitică a ajuns la închisoare. Data de 9 februarie 1959 i-a rămas adânc întipărită în minte pentru că a fost închis la Penitenciarul Jilava.
Mitică Popescu: „Mâncai cel mai bine când visai. Apa pe care o beam era scoasă direct din Dunăre, iar tânţarii ne mâncau de vii”
„După arestare, o perioadă nu ne-au scos la muncă. Aşa era atunci. În vară, prin iunie, ne-au mutat, însă, de la Jilava la Periprava, la munci agricole, la porumb. E drept că n-am stat acolo decât vreo trei luni, până în septembrie. Pe urmă, ne-a mutat iar, în Balta Brăilei, la Salcia, într-o colonie de muncă – am lucrat la dig, la canalele de desecare. La Salcia am stat până în noiembrie 1961, când m-au liberat”, povesteşte scurt Mitică Popescu.
După eliberare, Mitică Popescu a fost în continuare urmărit de securiști și cu greu, după cum el însuși mărturisește, a reușit să ia viața de la capăt. Abia după trei ani a putut să dea examen din nou la Teatru.
Mitică Popescu: „Noi, actorii, suntem ai tuturor și ai nimănui”
De-a lungul timpului, Mitică Popescu a reușit să-și clădească o carieră frumoasă în teatru și cinematografie. S-a remarcat în faţa spectatorilor datorită rolurilor din piese precum „Oamenii cavernelor”, „Cititorul de contor”, „Nebuna din Chaillot”, „O şansă pentru fiecare”, „Nişte ţărani”, „Ivona, principesa Burgundiei”, „Mătrăguna”, „Pescăruşul”, „Slugă la doi stăpâni” şi „Colonia îngerilor”.
La sfârșitul anilor 70 a debutat în lumea filmului. Mitică Popescu a fost distribuit în „Stejar – extremă urgenţă”. Au urmat „Doctorul Poenaru”, „Căsătorie cu repetiţie” şi „Trenul de aur”. Totuşi, memorabilă rămâne interpretarea sa din filmul „Moromeţii”, unde a jucat rolul lui Cocoşilă.
Mitică Popescu a intrat și în rolul unui deţinut politic în filmul „Clipa”, 1979.
În 1977, Mitică Popescu și-a unit destinele cu actrița Leopoldina Bălănuță. Fată de preot, Poldi, așa cum o alinta, i-a fost alături marelui actor, în ciuda greutăților vieții. Mitică Popescu a rămas văduv în 1998, după ce Leopoldina Bălănuță s-a stins din viață.
Mitică Popescu: „Regret că sunt singur şi nu am copii”
Actorul Mitică Popescu a fost decorat la 13 decembrie 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler, alături de alți actori, „pentru devotamentul și harul artistic puse în slujba teatrului romanesc, cu prilejul împlinirii unui veac și jumătate de existență a Teatrului Național din București”.
În noiembrie 2010, un incident avea să-i afecteze grav cariera. Mitică Popescu a căzut de pe scenă, în timpul unei repetiții. Pentru că și-a dislocat urmărul, actorul a fost nevoit să stea mai multe luni în spital pentru a se reface.
Cu o carieră de peste patru decenii în domeniul artei teatrale, Mitică Popescu s-a consacrat ca actor pe scena Teatrului Mic din București. În anul 2009, a fost recompensat cu „Premiul UNITER pentru întreaga activitate”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro