Olympique Lyonnaise, mai simplu Lyon sau și mai simplu OL, este unul dintre cele mai cunoscute cluburi franceze de fotbal. La masculin, a dominat Hexagonul în anii 2000, cucerind șapte titluri la rând în Ligue 1, între 2002 și 2008.
Cel mai important club în fotbalul feminin
Apoi, băieții le-au predat ștafeta fetelor. De atunci, echipa feminină a lui OL a devenit nu doar cea mai bună din Franța, de 15 ori campioană (record; un singur trofeu pierdut în perioada 2007-2022), ci și din Europa. A câștigat în opt rânduri Champions League, alt record, prima dată în 2011, ultima, în 2022. Cinci sezoane în serie a fost „regina” continentului (2016-2020).
Președintele Jean-Michel Aulas căuta cele mai valoroase jucătoare, iar ele voiau să evolueze la Lyon. O selecționată mondială. Numărul 1 în fotbalul feminin.
Dar OL nu este chiar o „lume minunată”. Printre multe performanțe e și o poveste terifiantă. Cea a Sarei Björk Gunnarsdóttir, fotbalista care a rămas însărcinată în timpul carierei și care a fost pusă la colț de club. Plătită mai puțin în unele luni. Neplătită deloc în multe altele. Ignorată.
de trofee a cucerit Sara de-a lungul carierei cu echipele de club, cele mai multe la Wolfsburg (8).
Bucuria trofeului. Și lovitura: „Trebuie să spun adevărul!”
Astăzi, la 32 de ani, transferată între timp la Juventus, Sara este un simbol al Islandei, căpitanul naționalei nordice din 2017, cu 144 de selecții (24 de goluri), maximum atins în țara sa. Astăzi, ea le-a destăinuit tuturor suferința trăită în Franța.
„Știu că această poveste ar putea supăra unii oameni puternici din lumea fotbalului. Nu se așteaptă nimeni să vorbești despre această parte a jocului. Însă trebuie să spun adevărul”, și-a început Gunnarsdóttir articolul pe platforma The Players’ Tribune.
Mult timp, Sara a fost și ea atrasă de marca OL și i-a cerut agentului să o ajute să semneze cu Lyon. Pe 1 iulie 2020, după patru ani la Wolfsburg, alt club important, și-a împlinit visul. Juca la Olympique Lyonnaise. Primele luni au fost extraordinare, în ciuda pandemiei. În acea vară, pe 30 august, a cucerit Champions League, 3-1 în ultimul act împotriva lui Wolfsburg, fosta sa echipă.
„Să marchez în finală a fost unul dintre momentele de mândrie ale carierei mele”, își amintește ea. „După aceea am rămas însărcinată”. Sună ca o lovitură, nu ca o clipă de bucurie absolută, pentru că așa a fost ce i s-a întâmplat la Lyon. O lovitură.
titluri de cea mai bună jucătoare a anului a primit Gunnarsdóttir în Islanda, între 2013 și 2020.
O lună a ținut secret. „Era prea mult”
Pe 2 martie 2021 a realizat că nu mai aleargă ca înainte. Iubitul său, Arni, și el fotbalist, a sfătuit-o să-și facă test de sarcină. A mai trecut o zi. Văzând că nu se schimbă nimic, a făcut testul. „Două linii albastre. Eram gravidă. Inițial, am simțit doar fericire. Însă realitatea m-a izbit. Rahat! Cum va reacționa echipa?”.
La OL, nicio fotbalistă nu rămăsese însărcinată până atunci. „Nu m-am gândit nicio secundă să nu păstrez copilul. Totuși, într-un colț ascuns al minții, te simți vinovată de ceva. Ca și cum i-ai dezamăgi pe cei din jur”.
I-a zis doar doctorului echipei, acesta informându-i pe preparatorii fizici. Dar le-a cerut tuturor să păstreze secretul. Aproape o lună, nu a mai aflat nimeni. Nici colegele, nici antrenorii, nici directorii clubului. S-a pregătit și a jucat meci de meci. Însă înaintea unei partide cu PSG, când tehnicianul Jean-Luc Vasseur a întrebat-o dacă poate intra pe teren, după ce vomitase de trei ori în timpul ultimului antrenament, ea a răspuns „Nu”. „Nu aș face asta niciodată. Era prea mult”.
„Dacă ajunge la FIFA, nu va mai avea viitor la Lyon!”
A decis să dezvăluie totul. În vestiar, a anunțat că este însărcinată. I s-a părut că toți s-au bucurat, iar la club au acceptat ca ea să se întoarcă în Islanda. Pandemia de coronavirus încă nu trecuse. Pe 1 aprilie, era la Reykjavik.
Acasă, a fost bine o vreme. „Nu aveam niciun motiv să mă gândesc că se va petrece ceva rău. Până când nu mi-am primit primul salariu. Era în cont doar un procent mic, de la asigurare. Am crezut că e o eroare, deși colegele mi-au spus că la ele era OK. Apoi, încă un salariu lipsă. «Stai puțin!». L-am sunat pe Dietmar, impresarul meu, și el i-a scris directorului Vincent Ponsot, care nu i-a răspuns”.
De-abia la scrisoarea oficială a reacționat. I-a cerut scuze, i-a comunicat că va fi plătită în primele două luni. „Din a treia lună, ne-a anunțat că Lyon va ține cont de legea franceză, dar pentru caz de accidentare, nu de sarcină. Adică nu-mi mai datorează nimic. I-am zis lui Dietmar: «Nu e corect, trebuie să respecte regulile FIFA!»”. Reguli în care se stipula clar că jucătoarele primesc salariul integral în perioada sarcinii.
Clubul nu i-a mai răspuns, iar Sara a apelat la FIFPro, Asociația Fotbaliștilor Profesioniști, care a dus cazul la FIFA. „Dacă Sara ajunge la FIFA, nu va mai avea viitor la Lyon!”, a avertizat directorul Ponsot.
„M-am simțit confuză, stresată, trădată”
Islandeza nu mai știa ce să creadă. „Eram pur și simplu șocată. Rănită. Întreaga situație mă înnebunea. Mă întrebam: «Cum ar putea să scape un club cu așa ceva?». Nu a fost nicio discuție sau negociere. Vincent a închis orice fereastră. Eu eram acasă. Însărcinată. M-am gândit: «Tocmai mi-am pierdut jobul?». Eram furioasă. Ar fi trebuit să fie cea mai fericită perioadă a vieții mele și eu eram confuză, stresată, trădată”.
Odată revenită acasă, a continuat pregătirea, individual. „Nu mai puteam juca fotbal, dar puteam să alerg, puteam să înot. Am lucrat cu un preparator fizic în fiecare zi, l-am plătit din banii mei, din ce strânsesem. M-a costat mult și nu știam dacă îi voi mai recupera vreodată”.
O idee îi era tot mai limpede Sarei: „Nu mai am viitor la club”. Își făcea griji. „Într-o seară i-am zis lui Arni: «Poate că trebuie să renunț»”. Cinci luni, cât a stat în Islanda, nu a căutat-o niciun antrenor de la Lyon, nimeni din conducere. „Vorbeam cu unele colege, cu doctorul, cu fizioterapeuții, îmi erau prieteni. Dar să se intereseze cineva de la club cum mă antrenez, cum avansează sarcina? Nimeni!”.
„Până la urmă, ne-au dat două călătorii să ne testeze”
Sara a născut un băiețel, pe micul Ragnar, și gândurile ei s-au întors la OL. „O parte din mine voia să mă duc la club și să le zic tuturor cât de furioasă am fost pentru cum s-au purtat cu mine. În cele din urmă, mi-am spus că voi merge acolo și voi da 110%. Le voi arăta cine sunt și ce pot. Eram gata să joc. Numai că nu a fost așa cum plănuiam. Înapoi în Franța, am fost tratată diferit”.
Problemele sale nu se încheiaseră. În ianuarie 2022, era la Lyon, alături de Arni și Ragnar. Antrenoarea Sonia Bompastor, care îl înlocuise pe Jean-Luc Vasseur, i-a promis că o ajută, numai că au apărut alte piedici. De exemplu, i s-a cerut să nu-și ia bebelușul în deplasările cu echipa.
„Spuneau că dacă plânge pe drum, ar putea afecta jucătoarele în autocar sau în avion. Le-am răspuns că nu accept. Încă îl hrăneam la sân, era atât de mic și atât de dependent de mine! Dacă nu mă puteau lua cu el, nu mai mergeam în deplasări”, a povestit Sara. „Până la urmă, ne-au dat două călătorii să ne testeze. Nu-mi venea să cred! Nu-mi plăcea ca băiețelul meu să fie «testat». Ei m-au făcut să simt că a fost un lucru negativ să am copil”.
„Președintele nici nu s-a uitat la mine”
Gunnarsdóttir îmbrăca iar tricoul lui OL, în timp ce FIFPro încerca în paralel să obțină, la tribunalul FIFA, salariile integrale pentru perioada cât ea fusese însărcinată.
La club, oficialii o priveau cu răceală, cu indiferență. Președintele Aulas a venit odată în vestiar și a ignorat-o. „Nici nu s-a uitat la mine, nu a vrut să afle de Ragnar”. Directorul Ponsot i-a spus că „nu au nimic personal cu ea, sunt doar afaceri”. Același Ponsot a negat că i-ar fi zis agentului ei că nu mai are viitor la Lyon dacă ajunge la FIFA. A dat vina pe antrenoare, Bompastor ar fi decis să o îndepărteze din echipă. „Eram epuizată de atâta luptă. Mi-era limpede că aceea era esența: ca mamă, nu mai aveam viitor la acest club”.
În mai 2022, FIFA a dat sentința în „cazul Gunnarsdóttir”. Lyon era obligat să-i plătească toate salariile neachitate. „Au cerut motivarea deciziei, cum se întâmplă când intenționezi să depui apel. Li s-a vorbit despre «datoria de a avea grijă» a clubului, li s-a reproșat că nu a existat niciun contact cu mine în perioada sarcinii. Nimeni nu s-a interesat într-adevăr ce se întâmplă cu mine, să vadă dacă sunt bine mintal și fizic, și ca angajat, dar mai ales ca om! Ei aveau responsabilitatea să aibă grijă de mine și nu au făcut-o. După ce li s-a explicat hotărârea, au renunțat la apel”.
de euro a fost suma pe care Lyon a trebuit să i-o plătească Sarei Björk Gunnarsdóttir, așa cum a decis FIFA, pentru perioada în care jucătoarea a fost însărcinată.
„Noi merităm să fim tratate mai bine”
Sara a primit 82.000 de euro. „Erau drepturile mele și nu puteau fi puse la îndoială nici de un club mare precum Lyon. De aceea am scris acest text. A fost o victorie care trecea dincolo de mine. Am simțit-o ca o garanție a securității financiare pentru toate jucătoarele care vor să aibă un copil în timpul carierei. Am vrut să fiu sigură că nimeni nu mai trece prin situația mea. Și am vrut ca Lyon să știe că nu e OK. Aceasta nu este «doar o afacere». Noi merităm să fim tratate mai bine”.
Foto: Sara și micul Ragnar/Instagram
Standup • 01.02.2023, 11:23
Nu sunt sportiv profesionist dar nu sunt cunva de acord cu ea, deci daca ai un servici diferit si sarcina nu ti afecteaza capacitatea de a munci e ok sa ramai insarcinata, dar in situatia ei, sarcina afecteaza performanta normal ca nu mai poate juca , dar si echipa e afectata etc, inclusiv cand vrei sa ti iei copilul in deplasari este evident ca va afecta psihic toata echipa si toti de pe langa si cel mai bun exemplu este ca pur si simplu nu te poti odihni cand un copil plange pe aproape.Eu cred ca , Clubul ar fi trebuit sa fie mai clar in contract pentru situatii de acest gen.
seaman651 • 01.02.2023, 08:51
Si uite-asa, pentru o persoana vor suferi toate celelalte care vor semna contracte de acum incolo. Pai nu era cumva la mintea cocosului ca o astfel de jucatoare nu poate fi inlocuita cu usurinta, deci incapacitatea de a juca afecteaza echipa? Mie-mi miroase a frauda: ma duc acolo ca sa raman insarcinata si sa primesc beneficii fara sa fac nimic. Si pe urma vin cu o poveste lacrimogena, cum ca ea este victima, ca se poarta in ziua de azi.