Născut din durerea nestinsă a unui tată, neîmpăcat cu moartea unicului copil, castelul-muzeu Iulia Hasdeu, din Câmpina – judeţul Prahova, a fost martor, de peste un secol, la fenomene stranii, la şedinţe de spiritism, dar şi gazda a mii de turişti. Peste 25.000 de vizitatori îi trec, anual, pragul, pentru a simţi forţa misterioasă ce învăluie neobişnuita construcţie dominată de imensa statuie a lui Iisus Hristos, despre care povestirile spun că nu poate fi furată sau mutată.


Fata savantului, un copil-minune, a murit la 18 ani

29 septembrie 1888. Ultima zi de viaţă a Iuliei Hasdeu, unica fiică a savantului Bogdan Petriceicu Hasdeu. Nu împlinise 19 ani, dar era considerată un copil-minune. Pţtă, scriitoare, dramaturg, pianistă, dar şi studentă, la doar 16 ani, a Facultăţii de Litere de la Sorbona, în Franţa. Doborâtă de tuberculoză, e îngropată în Cimitirul Bellu. Tatăl, Bogdan Petriceicu Hasdeu, unul dintre cei mai mari filologi ai ţării, os de neam domnesc, nu-şi găseşte împăcarea.

În 1893, îndrăgostit de verdeaţa Câmpinei, începe construcţia unei case-castel, în-tr-un stil neobişnuit pentru România. Concepută iniţial ca o catedrală, e modificată până la forma cu trei turnuri crenelate, cel din mijloc adăpostind un fel de templu. Planurile castelului, a susţinut Hasdeu, i-au fost “dictate” chiar de spiritul fiicei lui decedate, el doar consemnând, prin aşa-numita scriere automatică, dorinţele acesteia.

Mergând cu sfială şi curiozitate prin castel, eşti copleşit de imensa statuie a lui Iisus Hristos, din încăperea- templu, de privirea melancolică a Iuliei, din tablourile şi din puţinele desene ce i-au surprins chipul, de cea paternă, îndurerată, trecând dincolo de lucrurile reale ale a tatălui, în tabloul purtând semnătura marelui pictor Nicolae Grigorescu. S-au păstrat multe obiecte ce au aparţinut familiei, de la măsuţa de studiu a Iuliei la biroul de lucru al savantului, de la scaunele triunghiulare folosite în şedinţele de spiritism până la vechiul pian ce se aude, spun poveştile, în unele nopţi, cântând singur, ca un plânset. “S-au păstrat şi manuscrisele şedinţelor de spiritism făcute pentru invocarea duhului Iuliei, fotografiile făcute, în încercarea de a-i surprinde fantoma”, îmi spune Jenica Tabacu, directoarea muzeului.

Poveştile spun că, în timpul războiului, soldaţii nemţi au vrut să demonteze statuia lui Iisus şi s-o ia ca pradă de război. O forţă misterioasă i-a trântit la pământ însă, făcându-i să renunţe. În anii 60, doi elevi puşi pe şotii s-au “jucat” cu statuia, punându- i o şapcă pe cap şi scălâmbăindu-se la ea. La scurt timp, cel mai zelos dintre ei a murit în chinuri groaznice, căzând într- un bazin cu acid sulfuric. Se spune şi că oricine trecea prin faţa castelului şi voia să înjure nu putea, limba părând lipită cu clei. În plus, în noaptea Anului Nou, uşa de la intrare se deschide singură.

Vreme de un deceniu, între 1897 şi 1907, tatăl a invocat duhul odraslei pierdute

În mica încăpere în care Hasdeu, împreună cu câţiva buni prieteni, încerca să cheme duhul fiicei mult iubite, o gaură în perete comunică direct în camera savantului, astfel încât orice posibilă apariţie a fantomei să-şi fi găsit drum către tatăl neconsolat. Tot aici, în “camera obscură”, Hasdeu developa plăcile fotografice, în căutarea acelui duh ca un abur ce i-ar fi dovedit prezenţa Iuliei. Vreme de un deceniu, din 1897 până în 1907, anul morţii lui, Hasdeu a căutat necontenit s-o cheme din lumea celor duşi. “Acum, peste 25.000 de turişti ne vizitează anual, atraşi de castelul ce străjuieşte toate aceste mistere”, adaugă Jenica Tabacu.

Preţuri bilete acces muzeu:
– Adulţi – 8 lei
– Copii peste 7 ani, elevi şi studenţi – 4 lei
– Copii sub 7 ani – gratuit

 
 

Urmărește-ne pe Google News