Ana s-a născut bogată într-o familie de chiaburi din judeţul Neamţ. Totul a fost frumos până la venirea războiului. La 11 ani, micuţa bandaja răniţi în şanţuri: “Surorile mele, cei doi fraţi şi cu mine am fost luaţi de părinţi şi ascunşi în pădure, iar de acolo am făcut pe sanitarii în tranşee. Căram răniţii, apoi ne rupeam cămaşa de pe noi ca să facem bandaje. Când s-a terminat războiul, ne-am întors în sat cu râie, flămânzi şi dezbrăcaţi, în pielea goală”.
I-au cărat cu trenul de vite
Ghinioanele aveau să înceapă la sfârşitul războiului. Regimul comunist le-a confiscat conacul şi pământurile şi i-a trimis în Siberia. Ana avea atunci 14 ani. “Îmi amintesc cum ne-au urcat în acel tren, în vagoane de vite, în paie şi balegă. Tatăl meu era operat de ulcer la stomac şi avea rana deschisă. L-au cusut acolo, în tren, dar n-a rezistat. Acolo şi-a lăsat oasele. Ne-au dus în Siberia de Nord, la Secţia 1 de Sonde”, ne-a povestit Ana.
Spărgeau piatră şi mâncau lături
Zi de zi, timp de 11 ani, a făcut muncă silnică la sondele de petrol. Zgârmau după pietre la minus 40 de grade: “Fetele şi femeile săpau cu cazmaua în gheaţă, după bolovani, pe care cărau apoi cu sania. Noi aveam normă la scos pietre, iar bărbaţii, la spart şi la pavat perimetrul sondelor”.
Cei şase copii din familia Tăbârcea au început să se stingă unul după altul. Deşi era cea mai mică, Ana a supravieţuit.
“Din cauza mâncării, am făcut prima dată hepatită, apoi pancreatită. După aceea, m-am îmbolnăvit de colon. Mulţi au murit din cauza cancerului de colon, dar eu am reuşit să mă tratez singură, cu un remediu naturist, cu tătăneasă”, ne-a dezvăluit femeia, continuând apoi povestea: “Aveam dormitoare în barăci, cu paturi din paie. Stăteam cu pufoaice pe noi şi cu cizme de cauciuc în picioare. Erau cam -40 de grade. La masă ne dădeau nişte lături din coji de cartof, dovleac şi stuf. La un moment dat, unei femei i s-a făcut milă de noi şi ne mai dădea hrişcă (n.r. – o plantă denumită şi tătarcă) şi lapte”.
În februarie 1956, Nikita Hruşciov, prim-secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, a condamnat deportările şi le-a permis oamenilor să revină la casele lor. Aşa că, în acelaşi an, românca s-a întors în ţară, împreună cu mama ei şi cu fraţii care au supravieţuit.
S-a specializat în psihologie, la Bucureşti, unde s-a şi căsătorit. Ana s-a măritat de două ori cu bărbaţi cu situaţie bună. Primul a murit într-un accident de maşină, celălalt, într-un incendiu, aşa că femeia a a rămas singură şi… din nou săracă.
O perdea, singura amintire din lagăr
În lagărul din Siberia de Nord, Ana şi-a sărbătorit majoratul.“Acesta este materialul primit cadou de la o rusoaică, să-mi fac îmbrăcăminte din ea. Eu l-am păstrat, l-am tot cârpit şi-l ţin acum ca perdea. Este unica mea amintire de acolo”.
Fiul i-a dispărut în 1989, la Revoluţie
A câştigat multe concursuri de Miss
Rămasă cu sechele fizice din Siberia, Ana Tăbârcea a devenit vegetariană şi adepta leacurilor na turiste. Rezultatele vorbesc de la sine: femeia a