ComenteazăSfântul Matei, Apostol al lui Hristos, era originar din Capernaum (localitate în care a copilărit Mântuitorul după ce a plecat din Nazaret, astăzi în ruine), unde exercita profesia de încasator de taxe şi impozite. Era fiul lui Alfeu, iar pe vremea când L-a cunoscut pe Iisus Hristos purta numele Levi. După ce a devenit apostol, a primit numele Matei.
Deşi avea o poziţie socială privilegiată, fiind vameş în slujba regelui Irod Antipa, Matei s-a convertit la noua credinţă după ce Iisus a intrat în casa lui, unde a luat masa şi le-a vorbit celor prezenţi despre creştinism.
După Învierea Domnului, a întreprins călătorii misionare în Persia şi Etiopia. Se spune că Sfântul Apostol Matei a luat parte la Sinodul din anul 49, iar înainte de persecuţia demarată de regele Irod Agripa I împotriva creştinilor, a scris Sfânta sa Evanghelie în limba ebraică, dialectul aramaic, vorbind despre Mântuitor şi despre Sfinţii Apostoli pentru comunităţile din Iudeea. Evanghelia scrisă de el (considerată a doua dintre cele patru) a fost tradusă şi în limba greacă, înainte de anul 70, când a fost dărâmat Ierusalimul.
Unele legende spun că a sfârşit străpuns cu sabia în spate, în timp ce se afla lângă altar, din ordinul regelui etiopian Eggipus. Alte povestiri amintesc de faptul că ar fi fost legat de un stâlp şi ars în Mirmina, din ordinul împăratului Fulvian.
Cele patru cărţi au fost scrise între anii 60 şi 100
„Evanghelie” este un cuvânt de origine greacă, euangelion, care ajunge în româneşte prin cuvântul latin evangelium şi înseamnă „veste bună”. Această veste se referă la viaţa şi predica lui Iisus Hristos. Cele patru evanghelii au fost scrise între anii 60 şi 100 d.H. Sunt numai patru, pentru că tradiţia apostolică a transmis Bisericii că numai acestea trebuiau să fie cuprinse în lista Cărţilor Sfinte. Cele patru evanghelii, după Matei, Marcu, Luca şi Ioan, fiind considerate mărturiile principale cu privire la viaţa şi la învăţătura lui Iisus, constituie inima tuturor Scripturilor şi ocupă un loc unic în Biserică.