În toamna anului 1988, o fetiță de 13 ani a fost violată și ucisă în propriul pat. În Hwaseong, pe atunci o zonă rurală de lângă Seul, capitala Coreei de Sud, nu mai șoca pe nimeni o faptă ca asta.
Un criminal feroce se afla în zonă. Aceasta era a opta crimă în zonă, în doar doi ani. Povestea acestei erori judiciare a fost publicată de CNN.
Peste aproximativ un an de la uciderea fetiței de 13 ani, poliția a bătut la ușa unui localnic, pe care CNN îl numește Yoon, protejându-i identitatea.
“Ce s-a întâmplat?”, a întrebat Yoon. “N-o să dureze mult”, i-au răspuns polițiștii și l-au dus la secție pentru un scurt interogatoriu.
Acest interogatoriu a durat trei zile și, la finalul lui, conform autorităților, au avut o destăinuire completă.
Yoon recunoscuse că, în seara în care a murit fata de 13 ani, simțise nevoia să iasă la plimbare și să ia o gură de aer proaspăt, plimbare în timpul căreia s-a oprit de multe ori, pentru că avea sechelele unei poliomelite agresive din copilărie, care i-a adus și scutirea de stagiul militar obligatoriu.
La un moment dat, el a văzut o lumină aprinsă și a simțit “un îndemn la viol”. A urcat în apartamentul respectiv și a violat-o pe fată, chiar dacă știa că părinții acesteia dormeau în camera alăturată.
Nu se știu prea multe despre victimă, nici despre familia acesteia, care n-a vorbit niciodată în presă. Yoon a fost condamnat la închisoare pe viață, care ulterior a fost redusă, la apel, la 20 de ani de pușcărie. În tot acest timp, Yoon, contrar mărturiilor de la dosar, a negat că a comis crima.
Înainte de 1986, Hwaseong era o zonă liniștită, în care aproximativ 226.000 de oameni erau împărțiți în mai multe sate răspândite printre pădurile și plantațiile de orez din zonă.
Yoon locuia în satul Taean-eup, unde toată lumea se cunoștea cu toată lumea. Oamenii lucrau în fabricile din zonă (de produse electrice, în special, de becuri) sau pe plantațiile de orez. Nu se pomenise nici o crimă, ci doar simple spargeri.
“Eram cu toții foarte săraci, n-aveam multe de pierdut în cazul unei spargeri”, și-a amintit Hong Seong-jae, cel care a condus magazinul de reparații de mașini agricole unde lucra și Yoon.
Nici bărbații nu mai ieșeau pe stradă
Asta până în septembrie 1986, când o femeie a fost ucisă. Până în 1991, zece fete și femei au fost ucise după ce au fost abuzate sexual. De obicei, erau strangulate cu un obiect vestimentar care le aparținea.
Pe măsură ce crimele continuau, nimeni nu se mai simțea sigur în propria locuință, oamenii erau tot mai speriați. Se formaseră echipe care patrulau noaptea pe străzi, femeile nu mai ieșeau noaptea pe stradă, fiindcă iluminatul stradal nu exista.
“Era foarte întuneric și ne era frică. Nu purtam haine roșii, deoarece se spunea că acest criminal ataca pe cine vedea îmbrăcat în haine de această culoare. Dacă luam un autobuz și vedeam urcând un bărbat, mi se făcea frică”, a explicat “Park”, o femeie din Jinan-ri, un alt sat din zonă. Park are acum 55 de ani și n-a vrut să-și dezvăluie identitatea.
Nici bărbații nu mai ieșea la localurile din zonă, pentru a nu fi luați la întrebări de poliție. “Ne făceam griji să nu fim priviți ca infractori, chiar dacă nu făcusem nimic. Lucrurile puteau scăpa de sub control”, a spus Hong.
Polițistele sub acoperire se îmbrăcau în roșu
Prima crimă a fost investigată de poliția locală. Dar după a treia, era clar că e ceva mult mai serios și a fost chemată poliția dintr-un oraș apropiat în ajutor.
“Cazul a fost expus pe larg în presa vremii. Locuitorii erau speriați”, a spus Ha, unul dintre detectivii care au participat la anchetă.
Polițiștii erau siguri că e vorba despre un criminal în serie, dar aveau puține indicii.
Era înainte de apariția telefoanelor mobile, a camerelor de luat vederi, chiar și înainte ca probele ADN să poată fi culese la scară largă.
Primele cinci crime au avut loc într-un perimetru de doar șase kilometri. Poliția a împânzit zona, s-au format echipe de câte doi postate la fiecare 100 de metri.
N-a funcționat. Următoarea crimă a avut loc acolo unde nu se afla echipaj de poliție.
Agente de poliție s-au îmbrăcat în roșu, ca să-l ademenească. A fost consultat inclusiv un medium, care le-a spus să caute un bărbat fără un deget. A fost cea mai lungă investigație din istoria Coreei de Sud.
“Ura noastră față de criminal crescuse dincolo de imaginație!”
“Cu cât ne uitam mai mult la cadavrele victimelor, cu atât sporeau sentimentul nostru de neputință și ura noastră față de criminal. După luni petrecute pe plantațiile de orez sau prin păduri în căutarea lui, pot spune că ura noastră față de criminal crescuse dincolo de imaginație”, a mai declarat detectivul Ha.
Yoon a fost singura persoană condamnată în acest caz, dar numai pentru uciderea fetiței de 13 ani. Celelalte nouă au rămas cu autor necunoscut.
Se părea că cel mai infam criminal din istoria Coreei de Sud va scăpa nevinovat.
Pe măsură ce timpul trecea și se apropia perioada de prescriere a faptelor, era clar că nu se va face dreptate și famiile victimelor nu vor afla niciodată ce s-a întâmplat.
Dar crimele rămăseseră în memoria colectivă a celor de Hwoseong.
În septembrie 2019, Ban Gi-soo, ultimul ofițer care s-a ocupat cu ancheta, a readus cazul în atenția tuturor, după ce a anunțat că a trimis probele fizice luate în urmă cu 30 de ani la laboratorul de testare ADN.
Probele de la cel puțin trei dintre victime s-au potrivit cu cele ale lui Lee Chun-jae, care era închis pe viață din 1994, pentru violarea și uciderea cumnatei sale.
Altă persoană a mărturisit toate crimele
Peste o lună, alt șoc: Lee Chun-jae a mărturisit toate cele zece crime, au anunțat cei de la poliția din regiunea Gyeonggi Nambu!
„Este un caz important, toată lumea se întreba ce se va întâmpla. Familiile victimelor au cerut adevărul”, au spus oamenii legii.
Descoperirea adevăratului criminal a pus poliția într-o situație neplăcută. Dacă Lee a comis aceste zece crime, inclusiv pe cea a fetei de 13 ani, de ce a stat Yoon 20 de ani în pușcărie? Cazierul lui n-a fost curățat, era încă vinovat pentru justiția din Coreea de Sud.
Yoon a fost găsit într-o provincie din nordul țării, Chungcheong, unde lucra la o fabrică de pielărie. Viața lui a fost cumplită. Când era în clasa a III-a, mama lui a murit într-un accident de mașină, iar mai apoi tatăl său l-a părăsit. A venit la Hwaseong, unde a cerșit. Apoi, la 11 ani, a început să lucreze la o fabrică de produse agricole, unde a stat până la 22 de ani, când voia să obțină o calificare.
A fumat mult și n-a avut niciodată vreo prietenă. “Nici nu vorbeam cu fetele. Cine ar fi vorbit cu mine care aveam acele dizabilități?”.
“Când nu dormi trei zile, nu mai știi ce spui”
El și-a amintit cum a fost perioada interogatoriului la finalul căruia a mărturisit crima pe care apoi a negat că a comis-o.
Trei zile a fost ținut cu cătușele la mâini, a mâncat rar și a avut voie doar la toaletă. Când adormea, polițiștii îl trezeau. Trei zile n-a dormit.
A fost un coșmar. Când nu dormi trei zile, nu mai știi ce spui, nu mai știi ce ai făcut, nu mai gândești. Nu reziști la întrebările lor, care nu se mai opresc.
Yoon, presupusul criminal
Acum, el gândește că n-a fost tratat corect, dar atunci habar n-avea că fusese abuzat, fiindcă nici nu terminase școala primară.
A semnat trei mărturii și a recunoscut crima pe care n-o comisese, de frică să nu fie condamnat la moarte.
Hong, cel care-l angajase la acea fabrică de produse agricole, a avut de suferit după pierderea omului de bază. “Eu mi-am pierdut afacerea, dar el și-a pierdut viața”.
În decembrie anul trecut, poliția din Gyeonggi Namu a început o anchetă pentru a vedea cine a făcut abuz de putere când a fost interogat și apoi condamnat Yoon, dar rezultatele anchetei n-au fost făcute încă publice.
Un alt bărbat a pățit la fel din pricina unui medium
În anii 80, în Coreea de Sud se practica această metodă de a nu-i lăsa să doarmă pe suspecții de crime, până când nu mărturiseau.
Iar acele recunoașteri erau suficiente în fața judecătorilor. Avocatul Kim Chil-joon a spus că au existat și alte persoane abuzate de poliție în timpul cercetărilor pentru descoperirea acestui criminal.
Un anume “Kim”, acuzat de crimele cu numărul 4 și 5, a pățit la fel. Poliția a ajuns la ușa lui după ce un medium din SUA le-a dezvăluit că l-a “văzut” comițând acele crime.
În 1995, el a dat în judecată statul sud-coreean, acuzând că a suferit de depresie.
“Vreau să-mi fie reparată onoarea”
Yoon vrea să-și “curețe” cazierul. Procesul lui a început săptămâna aceasta. Este un lucru rar întâlnit în Coreea de Sud. Probele din procese sunt rareori păstrate mai mult de 20 de ani.
Dar cazul crimelor de la Hwaseong a fost unul special și, probabil, s-au mai păstrat. Mărturisirea lui Lee-Chun-jae va fi elementul-cheie în ștergerea condamnării lui Yoon.
Mai sunt unele probleme. Deși Lee Chun-jae a recunoscut toate crimele, nu sunt probe fizice care să-l indice drept ucigașul fetei în vârstă de 13 ani de moartea căreia a fost acuzat Yoon.
Se spune că de la acea crimă au fost recoltate mai multe fire de păr pubian. Avocatul lui Yoon spune că, dacă vor fi găsite fire de la acesta, nu este exclus ca acestea să fi fost “plantate” acolo de cei care l-au chinuit ca să mărturisească acea crimă.
Yoon a spus că nimic nu-l poate recompensa pentru cei douăzeci de ani petrecuți după gratii fără să fie vinovat. Când a fost eliberat, în urmă cu zece ani, lumea era atât de mult schimbată încât a vrut să se întoarcă după gratii.
“Mi-a luat trei ani să mă adaptez”, a spus Yoon. Acesta știe că nici cei care i-au smuls mărturisirea chinuindu-l nu vor mai fi pedepsiți, fiindcă faptele s-au prescris.
“Vreau să-mi fie ștearsă acuzația de crimă și să-mi recuperez onoarea”, a spus Yoon.