A fost un moment în viața lui Gheorghe Filip, 47 de ani, când drumul vieții părea să-l poarte spre cu totul alte orizonturi, nu înspre abatajele din inima pământului.
Și-a încercat norocul la „Teatru”, în seria regretatului Mircea Albulescu, alături de candidați precum Andrei Duban și Cătălin Crișan. Poate lipsa de inspirație de moment, poate tracul sau cine știe ce au făcut ca proba de improvizație să-l plaseze sub linia care separa candidații de actorii în devenire.
Ca o palidă consolare a eșecului, tânărul Filip de atunci s-a mulțumit o perioadă cu postura de prezentator de evenimente muzical-culturale. O vreme a fost prezentator profesionist al ansamblului folcloric Rapsodia Călimanilor din Topliţa. Se mândreşte că le-a prezentat pe unele dintre legendele cântecului popular românesc: Sofia Vicoveanca, Laura Lavric sau Mioara Velicu.
La zece ani a intrat prima oară într-o mină
Dar tânărul pe care visurile îl purtau spre luminile strălucitoare ale rampei a ajuns la cele palide ale lămpașelor din subteran. Nici nu prea avea cum altfel pentru că tatăl său, maistru miner, a avut grijă ca puștiul său să facă primii pași în gura unei mine încă de pe vremea când avea zece ani.
„Niciodată nu m-a speriat mina. Eram fascinat să văd locomotiva și vagoanele care transportau minereul și luminițele de la lanternele de pe căștile minerilor. Părea o joacă”, povestește polițistul de astăzi.
Fiecare ieșire din șut, un pariu câștigat cu viața
Tatăl lui, ca orice părinte, l-ar fi vrut aproape, în echipa sa, dar rebelul Filip a preferat să lucreze în altă galerie, cu alți ortaci, pentru ca nimeni să nu-i reproșeze vreodată că este „băiatul lui tata”.
A împins alături de ortaci sute, poate mii de vagoane grele de aproape 150 de kilograme. A sfredelit pântecele muntelui doar la lumina lămpașului, în văgăuni săpate la 400 de metri adâncime. A îndesat dinamită în găurile făcute cu picamărul, a fentat gazele ucigașe care îmbibă minereul. Fiecare ieșire din șut a însemnat pentru tânărul Filip un alt pariu câștigat cu viața.
La un pas să piară în abataj, strivit de o stâncă uriașă
Cel mai greu moment din viața de miner? Fără îndoială, acela în care aerul morții i-a vâjât pe lângă urechi după ce o stâncă uriașă desprinsă din peretele unei galerii s-a prăbușit la doi pași de el. „Când ieșeam din șut, trebuia să parcugem pe jos cam un kilometru, în care ploaia rece, zăpada și gerul ne transformau salopetele în platoșe înghețate. Abia la încălzitoarele de la dușuri puteam să ne descleștăm mâinile pe care le țineam încrucișate pe piept, poziție în care ieșeam din mină. Altfel, salopeta se spărgea ca gheața”, își amintește ofițerul de astăzi.
„Sunt un căutător care și-a descoperit vocația”
În poliție, a ajuns de gura mamei, cum se spune. Visele care l-au purtat deasupra scenelor, experiența dură din subteran, dar și multe alte meserii pe care le-a încercat chiar și prin Ungaria l-au motivat. De aproape două decenii și jumătate, inspectorul principal Gheorghe Filip este angajat al „Internelor”. A început de jos, de la Ordine Publică, unde, în patrule, a înconjurat la pas orașul de mii de ori și a lăsat capcane pentru hoți. A trecut vreo opt ani și pe la judiciar, unde a participat la rezolvarea unor cazuri de violență extremă sau a unor anchete legate de jefuirea unor turiști străini. Acum, ofițerul e șeful Poliției Orașului Bălan și purtător de cuvânt al IPJ Harghita. „Poate așa a fost să fie. Să fiu un căutător care acum și-a descoperit vocația”, spune inspectorul principal Filip.
Citește și: