ComenteazăHotărârea CEDO a fost pronunţată pe 16 septembrie, Curtea dându-i dreptate Danei Ruxandra Atudorei din Bârlad.
Totul s-a întâmplat în anul 2005, când tânăra, care pe atunci locuia în Bucureşti şi urma să se căsătorească cu acela care, de altfel, acum îi este soţ, Calistart Mugurel Atudorei. Cei doi s-au dus la Oficiul de Stare Civilă din Bârlad, pentru a depune actele de căsătorie.
Acolo, i-au întânit pe părinţii şi fratele fetei, care nu erau de acord nici cu relaţia acesteia şi nici cu simpatia ei faţă de MISA, foarte blamată în România în acea perioadă.
Rudele fetei i-au convins pe tânără şi pe să iasă din clădire, iar, afară, au recurs la violenţă. Fratele fetei l-a imobilizat pe logodnic, iar părinţii au luat-o pe ea pe sus şi au băgat-o cu forţa într-o maşină, într-un scenariu demn de filmele cu gangsteri.
Ruxandra Atudorei a fost dusă şi internată cu forţa la Spitalul de Psihiatrie Nifon. Acolo a stat în perioada 3 februarie – 1 aprilie 2005, timp în care i s-au administrat cu forţa medicamente prescrise în mod normal numai persoanelor cu afecţiuni psihice foarte grave.
Iată MOTIVAREA CEDO pentru sentinţă:
„Reclamantei i-a fost administrat tratament în absenţa consimtamântului direct sau indirect, într-un spital de psihiatrie de stat, unde asupra ei a fost exercitat un control complet şi efectiv. Prin urmare, Curtea consideră că a existat o ingerinţă a unei autorităţi publice în dreptul reclamantei la viaţă privată. Un astfel de amestec încalcă Art. 8 din Convenţie, cu excepţia cazului în care se produce în concordanţă cu legea, respectiv, vizează unul dintre ‘scopurile legitime, putând fi considerat ‘necesar într-o societate democratică în vederea realizării acestui obiectiv. În raport cu acestea, Curtea notează că potrivit Legii nr. 487/2002, medicul psihiatru putea aplica tratament reclamantei numai după ce în prealabil obţinea de la aceasta un consimţământ valabil. Medicul psihiatru putea institui tratamentul fără acest consimţământ numai în cazul în care absenţa tratamentului ar fi cauzat inevitabil o vătămare pentru reclamantă sau pentru alte persoane ori în situaţia în care aceasta nu ar fi avut capacitatea psihică de a înţelege boala de care suferă şi necesitatea iniţierii tratamentului. Chiar şi în aceste situaţii, ar fi fost necesar ca acţiunea medicului psihiatru să fie supusă controlului unei comisii de revizie a procedurii. Curtea notează că medicul psihiatru a acţionat în absenţa unui consimţământ valabil al reclamantei. În plus, nu există nicio probă la dosar – iar Guvernul a eşuat în a demonstra că medicul psihiatru a supus unei comisii de revizie a procedurii decizia să de a iniţia tratamentul. Având în vedere cele de mai sus, Curtea constată ca ingerinţa în cauză nu a fost ‘în conformitate cu legea. Această constatare este suficientă Curţii pentru a reţine că a existat o încălcare a Art. 8 din Convenţie. Aşadar, nu mai este necesar a examina în ce măsură ingerinţă în cauză a urmărit un ‘scop legitim sau dacă a fost ‘necesară într-o societate democratică pentru realizarea obiectivului”.
De asemenea, CEDO face trimiteri şi la tratamentul medicamentos administrat tinerei în mod arbitrar. În timpul spitalizării, tinerei din Bârlad i-au fost administrate Leponex – medicament administrat bolnavilor de schizofrenie care nu răspund la medicamentele neuroleptice obişnuite – şi alte medicamente neuroleptice.
FINALUL
Tânăra a reuşit să fugă din spital pe 10 octombrie 2005, ajutată fiind de nişte prieteni şi de viitorul soţ, pe care a reuşit să-l anunţe într-un moment de neatenţie a membrilor familiei care o suprevegheau şi o monitorizau permanent.
Pentru că justiţia românească nu i-a dat dreptate, Ruxandra Atudorei s-a adresat, pe 10 octombrie 2008, Curţii Europene a Drepturilor Omului, care i-a dat câştig de cauză, după aproape 6 ani.