ComenteazăEmanuel Cernat are 25 de ani si este in viata de zi cu zi un simplu functionar public. De doua saptamani insa el are un alt statut pentru familie si cunoscuti, fiind, mai nou, martor al incendiilor devastatoare din Halkidiki, Grecia. Intors in tara, Emanuel ne-a povestit cum paradisul grecesc s-a transformat in doar cateva ore in iad si cum a mers pentru a se salva, impreuna cu iubita Letitia, pe plaja avand in dreapta marea si in stanga padurea incendiata.
Ceea ce s-a dorit a fi un concediu de relaxare binemeritat dupa un an de munca asidua s-a transformat, pentru Emanuel Cernat si prietena sa, Letitia, intr-o cursa de supravietuire. “Eu am origini grecesti, iar in acest an mi-am dorit foarte mult sa vad tara”. Nu avea cum sa stie ca ospitalitatea greceasca, briza marii si fosnetul vantului prin frunzele copacilor de langa hotel aveau sa devina amintiri la doar cateva ore dupa ce au ajuns in Polyhronos.
„Eram pe plaja, cu marea in dreapta si padurea incendiata in stanga”
“La ora 6 faceam baie in mare. La un moment dat a pornit o furtuna puternica. Umbrelele de pe plaja au fost puse la pamant si se vedeau multe fulgere. Atunci am revenit la hotel”, isi aminteste Emanuel. In nici o ora, iadul s-a dezlantuit. “Flacarile au cuprins intreaga padure si au ajuns la doar 50 de metri de hotel. Era un haos total. Toti ne indreptam spre plaja. Eu luasem bagajul in brate pentru ca in acea graba nu reusisem sa inchid geamantanul”, ne-a spus Emanuel. Pe plaja Marii Egee se stransesera atat localnici, cat si turisti. “Erau batrani care plangeau pentru ca cei mai tineri din familiile lor ii adusesera acolo si se intorsesera pentru a mai salva ceva de prin case. Erau copii care plangeau”, ne-a povestit Emanuel.
Avand prezenta de spirit, Letitia apucase sa ia legatura cu reprezentantii Aerotravel, agentia de turism care ii adusese in vacanta. Pentru ca politia blocase accesul in zona cei patru urmau sa se intalneasca cu reprezentantii agentiei intr-un capat al plajei. “Am udat prosoapele si am pornit pe plaja. In dreapta aveam marea si in stanga copacii incendiati. Ne chinuiau foarte tare fumul si mai ales temperatura degajata de foc. Flacarile erau inalte de cel putin 10 metri”, isi aminteste Emanuel.
Odata ajunsi in Kalitheea, la miezul noptii, cei patru au fost cazati la alt hotel. A doua zi li s-a spus ca in Polyhronos situatia este sub control. S-au intors, dar “ningea” cu funingine si un nor de fum a acoperit statiunea. Dezastrul lovise din nou. “Cand focul a reinceput ne-am decis sa ramanem in Kalitheea. Am plecat cat am putut de repede. Cand am ajuns, seara, se putea observa cum focul cuprinsese toate dealurile din jurul statiunii Polyhronos”, ne-a povestit Emanuel.
Groaza si nesiguranta nu au pus stapanire doar pe tinerii romani aflati in Grecia. Familiile acestora intrasera in panica in tara. Din cauza numarului mare de apeluri retelele de telefonie mobila erau blocate, asa ca cei patru tineri au reusit cu greu sa-si calmeze rudele.
“Chiar daca acum sunt adeptul zicalei „Ce nu te ucide te face mai puternic”, nu stiu daca m-as mai descurca la fel intr-o situatie similara. Te intrebi cum de ti se intampla tocmai tie si tocmai atunci nenorocirea”.