A vânat Țiriac leul?

Stăruie în memorie înverşunarea cu care cândva, pe zgura de la Progresul, Ion Țiriac se zbătea pentru fiecare minge, într-o finală a Cupei Davis, cu SUA. Mai ales în meciul de dublu – la care mai tânărul Ilie Năstase venise obosit, după o noapte, se pare, mai agitată – Țiriac acoperea tot terenul, dorind cu ardoare victoria. Pentru cariera sa, dar şi pentru ţară. Cred, asemenea atâtor spectatori, că o făcea şi din patriotism. Revenit după 1990, Țiriac a reintrat rapid în conştiinţa publică. Prin afacerile proprii, care i-au prosperat rapid. Prin luciditatea şi simţul perspectivei, cu care aborda chestiuni esenţiale ale vieţii politice şi economice. Prin acte caritabile intens mediatizate şi sporindu-i faima. Dar şi prin acte şi atitudini controversate. Cum ar fi unele afaceri imobiliare, masacrele vânătoreşti, ori agresivitatea persuasivă în cazul mult discutatului proces (consum de droguri?) al fiului său.

Numele magnatului e legat în aceste zile de un episod cu profunde implicaţii. Acum două săptămâni, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, denunţa prăbuşirea leului ca având drept cauză atacurile din partea unor speculatori, prin intermediul unor bănci sau filiale bancare din România. Să zicem că-i mai greu de judecat atitudinea unor bancheri de aiurea. Dar pe lista celor suspectaţi de practici neortodoxe apare Trezoreria Unicredit Țiriac Bank, al cărei manager, Bogdan Mihoc, a şi fost nevoit să demisioneze. Consiliul Concurenţei deja anchetează acest caz, inclusiv din unghiul unor manopere subterane. Banca a refuzat publicului o poziţie oficială. Presupun însă că Ion Țiriac îşi respectă numele până într-atât, încât – dacă i-a fost implicat fie şi fără voia sa în manopere ce puteau nenoroci nenumăraţi “rumâni de-ai săi” – să ofere el însuşi aşteptata explicaţie. Demisia unui funcţionar nu-i satisfăcătoare.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro