“Ador sa ma targuiesc cu taranii”

“Casa mea este biroul meu. Si invers”. Acesta a fost raspunsul celei ce e creditata de “Top 50 – femei de succes”, realizat de revista Capital, ca fiind cea mai bogata femeie din Romania, Anca Vlad. Undeva, pe bulevardul Unirii, un sediu la etajul 6. Liftul nu “ia” mai mult de 2 persoane. Te gandesti: “Daca as avea eu banii astia, ce vila cu enspe camere si piscina mi-as lua, nu apartament la bloc!”. Un dormitor transformat in camera de primire, micut, plin de tablouri din care se iveste o Venetie cetoasa, creatii ale pictorului Dan Con- stantinescu, o masa in forma – cum altfel? – de laguna, flori si statuete asiatice reprezentand samurai. Si momentul intalnirii. O femeie cu ochi albastri din care se iveste o privire luminoasa ca un rasarit de soare la malul marii. Ne surprinde admirand samuraii-figurine. “Sunt cadou pentru fiul meu, Alex, dar inca nu i-a vazut. E innebunit dupa artele martiale.” Copiii, Alex, 10 ani si Catrinel, cu doi ani mai mica, sunt cele mai mari averi ale Ancai Vlad. Bucuresteanca get-beget, destinul ei e o impletire interesanta intre arta si bani. “Parintii mei, geologi de formatie, ar fi vrut sa le urmez in meserie. Stiti, libertate, miscare multa in natura… Dar eu visam sa calatoresc, sa fac arta, literatura, asa ca, fara sa stie ai mei m-am dus la Liceul Rosetti, sectia de engleza.” Culmea e ca dupa primul an a descoperit ca ii place matematica si s-a mutat la “real”. A ajuns apoi, la ASE, convinsa ca, daca nu poate face arta – “pot face comert cu arta”. Primii bani castigati? Inca din liceu, cand dadea meditatii la engleza sau croseta palarii pentru colege. “Exista antologii in engleza si franceza cu traduceri din Eminescu in care veti intalni si numele Anca Ionescu. Adica, eu, cu numele de domnisoara!”. In facultate devenea, in vacante, ghid turistic pe Litoral. Sau lucra intr-un laborator de chimie. “Primeam 800 de lei pe luna. Cu primul salariu m-am dus la Breaza si mi-am cumparat ii de toti banii.” Se uita cu drag spre tablouri. In acea perioada a cunoscut-o, devenin-du-i apropiata, pe cea mai mare pictorita a Romaniei, Margareta Sterian. “Uite, cerceii astia au fost ai ei”, spune Anca Vlad cu bucurie adolescentina. Asa cum, tot cu bucurie, pastreaza si tablourile maestrei pe care le-a cumparat in timp. A urmat intrarea adevarata “in campul muncii”. “Lucram la Camera de Comert, dadeam meditatii si imi ramanea asa de putin timp liber ca, uneori, ajungeam acasa la noua seara si nu gaseam de mancare decat paine uscata.” Primul mare soc: cand a reusit sa ajunga in Anglia, in anii ‘80, la un curs in domeniul farmaceutic. “Am plecat cu multe interventii, pentru ca, pe-atunci, fetele necasatorite nu primeau aprobare sa se duca in Vest”. Ajunsa acolo, a avut un cosmar: sa ramana sau nu? “M-am decis, surprinzator, dupa ceva ce am interpretat ca un semn. Mergeam pe Kensington Road, in Londra si aveam mare nevoie la toaleta. Brusc, in fata mea a aparut cladirea Ambasadei Romaniei. Am zis ca soarta vrea sa revin in tara.” Banii? “Eu nu iubesc banii, ci libertatea pe care ti-o dau ei. Nu tin nici la obiecte, nu sunt un om care vrea sa aiba cat mai mult, ci care vrea sa fie, sa cunoasca si sa traiasca mai multe experiente!” Mari nebunii? “Ce nebunie ar putea fi mai mare decat sa ai salariu 1.800 de lei – cat aveam in ‘81 – si sa vrei sa-ti iei un apartament cu 3 camere, pe bd. Titulescu, pe care-l pastrez si azi, a carui rata era de… 1.900 de lei pe luna?! Interesant e ca, tot ca persoana necasatorita, nu aveam dreptul sa cer casa. Asa ca presedintele COM – Comitetul Oamenilor Muncii, parca – mi-a semnat o hartie in care preciza ca “domnisoara Anca Ionescu are sanse sa se casatoreasca”! Pe urma a venit 1989 cu doua evenimente majore: casatoria si Revolutia. Viata Ancai Vlad urma sa se schimbe. Hm, oare cum traieste o milionara in dolari? Proprietati scumpe, masini “bengoase”, mancaruri fine, haine de firma si vacante in locuri exotice? Poate la altii, dar nu si in acest caz. Sau nu la dimensiunile altora. “Nu spun ca imi refuz ceva din ceea ce consider ca e normal – si cred ca acopar nevoile familiei mele in mod decent. Dar, uite, ieri ii spuneam lui Alex ce inseamna pentru multi oameni din Romania cei 500.000 de lei pe care i-am dat pentru McDonaldÂs, film si jocuri electronice.” Vacante, da! “Alegeti dumneavoastra intre India si Bermude, care-i mai exotica. Vacantele copiilor, Alex si Catrinel, sunt si ale mele. Dar mergem si in tara, la munte sau la mare.” Apartamentul alaturat celui in care e biroul firmei e, de fapt, casa familiei Vlad, dar in weekend se duc la Poiana Tapului, unde au “o casuta cu gradina, flori si leagan in curte. Pentru mine, fericirea e, uneori, sa ma dau in acel leagan”. Mai exista si o vila in apropierea Capitalei, la Mogosoaia, care e in conservare. “Nu ma pot obisnui deloc acolo. Eu sunt fata de Bucuresti, crescuta la bloc si nu prea ma incanta viata la tara. Si ia mult timp intretinerea unei astfel de vile, sunt tot felul de probleme cu centrala, cu siguranta, parca esti desprins de lume.” E obisnuita sa caute cai de a economisi. “Dar nu am putut rezista unei rochii Laura Biagiotti, ce imi venea ca turnata sau unei invitatii la Conferinta Internationala a Femeilor Antreprenoare. Atunci am simtit ca sunt bogata.” Povestind, ochii i se umplu din nou de azur, ca si cand mai era nevoie de albastru acolo. Placeri? “Cand ma trezesc dimineata si copiii asteapta sa le pun masa, cand vin de la scoala si se joaca sau isi fac temele. Cand ne dam in “trenuletul groazei” prin parcurile de distactii din tarile in care ajungem. Il cautam mereu pe cel mai mare!… Sau cand fac piata! Da, mai ajung si pe-acolo, mai ales pentru legume si fructe. Ador sa ma targuiesc la pret cu taranii din piata Matache!” Timpul liber? “Foarte putin. Chiar am facut un curs in Anglia despre cum sa faci rost de timp liber. Acum, il am “bagat” in agenda, am un orar si incerc sa-l respect!” Casnicia? Se dovedeste un subiect mai delicat, pentru ca, dupa 12 ani de casatorie, nu mai exista un “domn Vlad” in peisaj. “El e inginer, specialist in calculatoare. Cred ca nu a mai suportat ritmul in care lucram. Eram cu caravana, ca la circ, mutan-du-ma din oras in oras, unde avem birouri ale firmei”. Parca am vrea sa vedem si “cuibul” familiei, din apartamentul alaturat, dar nu avem succes. “E un lucru prea intim si as vrea sa-mi protejez si copiii. Am reusit sa stau mai discreta pana sa apar in publicatiile dumneavoastra. Acum, nici nu mai pot sa intru intr-un magazin cu lucruri mai scumpe ca ma recunosc vanzatoarele si asteapta sa cumpar!”. Totusi, in biroul-casa, mai vedem cate ceva. O camera de sedinte, cu o masa lunga, turcoaz – “culoarea mea preferata” – incadrata fericit de picturi in aceleasi nuante, ale maestrului Viorel Marginean. Holul se termina cu o scara ce duce la un etaj superior, unde ni se spune ca “sunt alte birouri”. O uriasa tapiserie de Viorica Iacob pare ca urca scara la cer. Arta inspira si acum, din palma destinului, viata Ancai Vlad. Dupa ce a delegat o buna parte din atributiile de conducere ale firmei sale, ea se ocupa acum mai mult de activitatea fundatiei sale “Fildas Art”. Incearca sa ajute cat mai multi si cat mai adevarati artisti. Azurul se topeste incet spre inserare si e semnul ca trebuie sa plecam. Din usa, isi face loc pe buze o ultima intrebare: “Care e cel mai mare regret din viata dumneavoastra?”. Raspunsul e direct, dar naucitor, ca si ideea ca, dincolo de ochii aceia albastri, se zareste “verdele” a zeci de milioane de dolari: “Ca nu am stiut niciodata sa fac ciorba de burta. E prea migaloasa!…”