66 de lei pe lună
Suma a fost stabilită la 5,5% din salariul minim brut pe economie. Aşadar, chiar dacă o persoană nu obţine nici un fel de venit, ea va datora CASS suma de 66 de lei în fiecare lună, având în vedere că salariul minim brut ar urma să crească anul viitor de la 1.050 la 1.200 de lei.
Cu alte cuvinte, orice persoană fără venituri va trebui să achite anual în contul asigurărilor de sănătate suma de 792 de lei, plata urmând să se facă trimestrial. Prevederea a fost inclusă în articolul 180 din noul Cod Fiscal, care a fost publicat în Monitorul Oficial.
Nu te înregistrezi, plăteşti de şapte ori!
Pe de altă parte, noul Cod Fiscal stabileşte că aceste persoane “au obligaţia să solicite înregistrarea la organul fiscal competent, în termen de 15 zile de la data la care se încadrează în această categorie“.
Iar art. 180, alin 1, prevede: “Pentru persoanele fizice care nu au realizat venituri pe o perioadă mai mare de 6 luni şi nu au efectuat plata contribuţiei lunare pentru această perioadă, contribuţia datorată pentru luna în care solicită înregistrarea se calculează prin aplicarea cotei prevăzute la art. 156 lit. a) asupra bazei de calcul, reprezentând valoarea de 7 ori salariul minim brut pe ţară. Dacă perioada în care nu s-au realizat venituri este mai mică de 6 luni, contribuţia datorată pentru luna în care solicită înregistrarea se stabileşte proporţional cu perioada respectivă”.
Rămân, în continuare, scutite de această taxă mai multe categorii: copiii până la 18 ani, studenţii şi elevii înscrişi în sistemul de învăţământ până la 26 de ani, precum şi femeile însărcinate şi lăuzele care nu realizează venituri, soţul, soţia sau părinţii aflaţi în întreţinerea unei persoane asigurate, persoanele cu handicap, eroii Revoluţiei din 1989 şi persoanele persecutate politic.
Este constituţională această măsură?
Lăsând la o parte aberaţia solicitării de bani de la o persoană fără venituri (nu era mai corect ca aceste persoane să nu fie asigurate?), rămâne de văzut ce măsuri vor fi puse în normele de aplicare, pentru a-i putea obliga, de exemplu, pe oamenii străzii, să se înregistreze ca plătitori de CASS!
Adevărul e că, faţă de alte categorii, precum persoanele asistate social, pentru care achită statul CASS, se creează o cruntă defavorizare a celor fără venituri. Dar există voci care contestă constituţionalitatea acestei prevederi.
Pe de altă parte, cum procedura fiscală presupune înregistrarea declaraţiilor, emiterea şi comunicarea deciziilor, urmărirea şi administrarea contribuabililor – toate acestea cu costuri substanţiale – s-ar putea ca autorităţile să constate că cheltuielile vor fi mult mai mari decât sumele (ne)încasate.