• 55 de suspiciuni de abuz sexual asupra copiilor din centrele de plasament din subordinea DGASPC-urilor s-au înregistrat în perioada 2011-2019, conform unor informații furnizate de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) la solicitarea Libertatea.
  • Povestea Mihaelei*, o tânără instituționalizată, cu dizabilități intelectuale, victimă a unei infracțiuni sexuale, ilustrează eșecul autorităților în a proteja copiii sau adulții cu handicap ce sunt instituționalizați. 
  • Cazul ei arată și că audierile repetate duc la retraumatizarea victimelor, mai ales când e vorba de infracțiuni sexuale.  

În seara de 18 ianuarie 2018, Mihaela, o fată de 19 ani, cu dizabilități psihice, a mers la una dintre infirmierele centrului pentru adulți cu handicap, unde fusese mutată de puțin timp, și i-a spus că nu poate să doarmă și că are ceva să îi povestească. 

B.I., unul dintre angajați, de profesie instalator, o acostase pe stradă cu o săptămână în urmă și a obligat-o să meargă cu el pe un teren viticol, unde a abuzat-o sexual, a relatat tânăra.  

A doua zi, pe 19 ianuarie, Mihaela i-a povestit și șefei de centru că angajatul „a obligat-o să urce în mașina lui și a dus-o în vie, la casa lui de vinificație, unde a întreținut relații sexuale cu ea, împotriva voinței ei”.

În câteva zile, povestea abuzului s-a scurs în presa locală, dar atât jurnaliști, cât și polițiști și oameni din sistemul de protecție a copilului i-au dat o altă interpretare.

În viziunea lor, violul fusese, de fapt, o aventură sexuală consimțită între o fată de 19 ani, cu dizabilități psihice severe, și un bărbat de 53 de ani, angajat al centrului unde aceasta era găzduită, alături de alte persoane vulnerabile. 

Suferințe rezumate în rapoarte 

Abandonată de mamă la 7 ani, Mihaela a crescut printre călugărițe până la 15 ani, apoi în două case de tip familial, aflate în subordinea DGASPC Satu Mare. Adolescenta fusese diagnosticată cu „tulburare afectivă bipolară, intelect de limită, tulburare emoțională și de conduită”. 

În 2017, tânăra a fost încadrată la gradul de handicap grav, „permanent și nerevizuibil”. 

Traseul Mihaelei prin sistemul de protecție e documentat de zeci de rapoarte și evaluări care dau impresia unui plan de intervenție și a unei monitorizări atente, dar care reproduc aceleași informații de la an la an, uneori cu copy-paste. 

  • „Mama copilului suferă de afecțiuni psihice”, „duce o viață imorală, nu are loc de muncă, nu beneficiază de niciun venit”. 
  • Mihaela își „cunoaște propriul istoric, înțelege soarta diferită a copiilor, conștientizează anumite aspecte de ordin social moral, manifestă stimă de sine scăzută și sensibilitate accentuată din cauza caracterului/ocupației mamei”
  • „Prezintă personalitate inhibată, nu și-a dezvoltat identitate solidă, trăiește nostalgia unei vârste ideale (aprox. 5-10 ani)”.
  • „Este un copil sociabil, dar datorită bolii, are tulburări frecvente auto- heterodistructive”.

După împlinirea vârstei de 18 ani, Mihaela a trebuit să părăsească sistemul de protecție al copilului. Așa a ajuns, în primele zile din ianuarie 2018, într-un centru pentru adulți cu dizabilități. La patru zile de la sosire, a devenit victima unui abuz sexual, violatorul B.I. fiind angajat al centrului. 

Mihaela, absentă din statisticile oficiale

În perioada 2011-2019 s-au înregistrat 55 de suspiciuni de abuz sexual asupra copiilor din centre de plasament aflate în subordinea DGASPC-urilor, conform unor informații furnizate de Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), la solicitarea Libertatea.

Având 19 ani la data abuzului, cazul Mihaelei nici măcar nu se regăsește în aceste cifre. 

De asemenea, cazul Mihaelei lipsește dintr-un răspuns oferit de către DGASPC Satu Mare la o solicitare a ziarului. Am întrebat câte cazuri de abuz sexual au fost sesizate în cadrul instituției din 2000 încoace, în care victimele să fi fost beneficiari, iar agresorii, angajați. În răspunsul primit, au fost menționate trei sesizări, din 2007, 2019 și 2020.  

La o discuție telefonică cu directoarea DGASPC Satu Mare, Dragoș Mariana, aceasta a precizat că nu au mai inclus cazul Mihaelei în răspuns, pentru că, ajungând în instanță, e deja public.

Am descoperit astfel de omisiuni de raportare ale unor abuzuri sexuale și la alte DGASPC-uri, de la care am cerut date similare. Monitorizarea și raportarea defectuoase ale cazurilor de abuz sexual în instituțiile de protecție a copilului sugerează că fenomenul ar putea fi mai răspândit decât o arată cifrele oficiale.

Audierea: noaptea, fără psiholog

Mihaela a fost audiată în seara de 22 ianuarie 2018, la patru zile după ce i-a povestit infirmierei despre abuzul sexual suferit. Poliția se autosesizase în aceeași zi. Declarația tinerei nu a fost înregistrată audio-video. „N-a fost posibil din motive tehnice”, a precizat IPJ Satu Mare pentru Libertatea.

Audierea fetei a durat 5 ore și s-a realizat în două reprize, între orele 20 și 1 noaptea, a doua zi, a relatat șefa de centru, prezentă la audiere. Între cele două momente de audiere a victimei, i s-a luat declarație și agresorului. Tânăra și-a schimbat declarația după audierea acestuia, a mai precizat șefa de centru. 

Abuzurile din centrele DGASPC. Un viol a fost considerat „partidă de sex” de către autorități, deși victima avea 19 ani și dizabilități psihice
Ilustrație de Roma Gavrilă

„Durata audierilor depinde de complexitatea cauzei și de aspectele pe care organul de cercetare penală trebuie să le lămurească”, a explicat IPJ Satu Mare. 

Potrivit documentelor oficiale aflate la dosarul cauzei, nu a participat niciun psiholog la audiere, deși Mihaela, în vârstă de 19 ani atunci, are un diagnostic psihiatric și este încadrată la un grad de handicap grav.

Au participat doar șefa centrului unde era găzduită Mihaela și un avocat din oficiu. 

„Eu am încercat să mă ridic, dar nu am putut”

Primele două pagini de declarații descriu abuzul trăit de Mihaela și frica ei de a vorbi despre asta.  

  • „Eu am încercat să mă ridic, dar nu am putut. Nu am strigat, nu m-a lovit și nici nu mi-a zis nimic.”
  • „Nu am spus nimănui ce mi s-a întâmplat, pentru că mi-a fost frică să nu fiu certată de către doamna care era atunci de serviciu.”
  • „Am vrut să-i spun doamnei șefe, dar nu am apucat, deoarece era foarte ocupată.”

Apoi brusc, declarația Mihaelei, așa cum a fost consemnată de polițiști, prezintă o altă versiune a realității. Tânăra spune că a fost de acord să urce în mașină și chiar a participat activ la actul sexual. Virajul e marcat prin următoarea expresie: „revin și menționez că”. 

Polițiștii nu explică în vreun fel această schimbare, doar o consemnează „Revine asupra declarației precizând că, de fapt, a fost de acord să se deplaseze cu B.I. și să întrețină relații sexuale normale cu el”. Au cerut un examen medico-legal, în urma căruia nu s-au găsit leziuni traumatice. 

La audierea de pe 23 ianuarie, I.B. a recunoscut actul sexual, dar a spus că a fost unul consimțit.

Am glumit cu ea și am început să-i fac complimente spunându-i că este frumoasă. (…) I-am propus să întrețină relații sexuale, la mine în vie, fata a fost de acord.

Bărbatul agresor, în vârstă de 53 de ani, spunea la acea dată:

„Cele două părți s-au înțeles pentru o partidă de sex”

A doua zi după audierea tinerei instituționalizate, un ziar local a scris că, după ce polițiștii au efectuat cercetările de rigoare, „s-a constatat că nu este vorba despre niciun viol și că cele două părți s-au înțeles pentru a face o partidă de sex”. 

Nu doar jurnaliștii au tras concluzia că a fost, de fapt, o „partidă de sex”, ci și șefa centrului unde locuia fata de 19 ani, ba chiar și anchetatorii. 

În declarația dată Poliției pe 25 ianuarie 2018, angajata DGASPC a spus despre victimă că „ulterior, fiind audiată, aceasta a recunoscut că a întreținut relații sexuale cu numitul B.I., ea fiind de acord, și chiar au avut o înțelegere prealabilă despre aceste fapte”. 

Șefa de centru a trecut cu vederea concluziile unui raport de pe 19 ianuarie, întocmit de psihologul centrului și comandat chiar de către ea, ca parte a procedurii interne în caz de abuz. Starea fetei era „labilă și neechilibrată, prezentând un nivel ridicat de vulnerabilitate”, arăta documentul. „Prezintă neliniște psihomotorie, manifestată prin probleme de adormire, coșmaruri, episoade de plâns și tremurături”. 

Ba mai mult, un raport intern realizat de către doi monitori de la Centrul pentru Resurse Juridice, un ONG care s-a sesizat la finalul lui ianuarie 2018 și a intervenit în acest caz, arată că și polițiștii care au instrumentat cazul aveau o înțelegere similară a situației.

Din discuțiile monitorilor cu anchetatorii, a reieșit că aceștia din urmă considerau că „suspectul nu a săvârșit infracțiunea de viol, dar oricum este foarte grav ce a făcut, nu trebuia să întrețină relații sexuale cu ea”.

„Influențată indirect”

Solicitat de Libertatea să analizeze contextul primei audieri a fetei, un procuror specializat în anchetarea victimelor minore ale unor infracțiuni sexuale, care a dorit să rămână anonim, a precizat că schimbarea de atitudine a victimei nu poate fi explicată decât prin sugestii făcute de anchetatori în timpul audierii și o confruntare neadecvată a acesteia cu afirmațiile agresorului. 

  • „Declarațiile luate în maniera asta, filtrate și reformulate, mai ales în cazuri de persoane cu dizabilități, ridică mari probleme. Nu știi care sunt afirmațiile victimei, care sunt afirmațiile anchetatorului. Asta schimbă fundamental toată relatarea.”
  • „Relatarea liberă a victimei este absolut esențială. Ar fi ideal în orice formă de interogare, dar mai ales în astfel de cazuri”. 
  • „Durata audierii e nefirească. 5 ore este enorm și pentru un om normal și la ore normale. La o persoană cu tulburări, nu poți face audierea fără un specialist.”

Evaluare psihologică. Nivelul cognitiv: 12 ani

Situația s-a schimbat abia când a intervenit Centrul pentru Resurse Juridice, prin avocatul Dora Călian. Mai întâi, ONG-ul a cerut o evaluare psihologică a victimei, făcută de către un expert independent. Evaluarea s-a făcut în limba maghiară, care e limba maternă a fetei. 

Raportul psihologic din data de 30 martie 2018, întocmit în urma acestei evaluări de către psihologul Anamaria Balla, arată că „răspunsurile incoerente date de tânără indică faptul ca a fost influențată indirect.”

Evaluarea mai indică următoarele:

  • Mihaela procesează informațiile la nivelul unui adolescent de 12 ani.
  • Memoria ei de lucru este la nivelul de 8 ani.
  • Capacitatea de concentrare de aproximativ 8-10 minute. 
  • A crescut între călugărițe, astfel că nu a avut și nu are experiența unei relaționări sănătoase, normale cu bărbați de vârstă adultă.
  • În ultima perioadă are un somn agitat, adoarme cu medicamente și are vise în care este urmărită de persoane care poartă măști. 

Mihaela i-a spus angajatului că „se va întâlni cu el odată în afara centrului, fără să fi stabilit o dată concretă”, „totuși, ea nu a vrut acea relație sexuală de la casa de la vie.”

Din cauza acestei promisiuni, fata se simte confuză, arată raportul.

Mihaela nu înţelege că ea oricând îşi poate schimba opinia despre faptul dacă doreşte sau nu să se implice într-o relaţie sexuală.

În raportul psihologic scrie că:

Practic, tinerei de 19 ani îi lipsea cu totul conceptul de consimțământ. 

Ea a fost audiată de autorități fără să știe ce înseamnă un viol și ce înseamnă un act sexual consimțit. 

„Un robot care executa”

Raportul mai arată că, atunci când au ajuns la casa din vie, Mihaela i-a spus lui B.I. că nu vrea să intre cu el şi nu vrea să aibă relaţie sexuală cu el. 

Răspunsul domnului I. a fost: „doar încearcă”. Din acel moment, Mihaela a devenit ca un robot, care executa, dar care nu era prezentă ca un om liber în deciziile sale. A intrat în casă şi făcea ce i se cerea. Prima instrucţiune era să-şi dea pantalonii jos. În timp ce îşi dădea pantalonii jos, frica era constantă de nivelul 9 (pe o scală de la 1 la 10, n.r.).

În document se mai arată că:

Psihologul notează că „din punct de vedere psihologic şi moral, Mihaela a fost violată de domnul B.I.. În acest act sexual, domnul B.I. s-a folosit de Mihaela ca de un obiect de satisfacţie, nu a luat în calcul faptul că tânăra şi-a exprimat dezacordul pentru acest act sexual, din contră «ascultarea» Mihaelei a fost percepută ca un acord.”

Reaudierea 

În 11 aprilie 2018, avocatul Dora Călian a depus o plângere penală prealabilă și a cerut reaudierea victimei, în prezența ei și a unui psiholog. 

Reaudierea a avut loc pe data de 17 mai 2018, la patru luni după abuz. Tânăra și-a povestit, din nou, întreaga experiență. Pentru ultima dată. 

Pe parcursul audierii, când trebuia să revoce amintirile despre ziua în care domnul B.I. a dus-o la vie, tânăra devenea tot mai agitată, își acoperea fața cu mâna și deseori punea întrebarea: de ce trebuie să-și amintească din nou acele lucruri?

Raportul psihologului care a participat la audiere:

„În momentele de maximă tensiune când trebuia să relateze despre ce s-a întâmplat în drum spre vie sau în casa de la vie, Mihaela își sucea cablul de la casca telefonului mobil până când și-a rupt cablul în 6, 7 bucăți mici”, mai scrie în acest raport.

„La finalul audierii, când i s-a promis tinerei c-a fost ultima dată când a trebuit să vorbească despre acel eveniment traumatizant, s-a liniștit și a devenit bucuroasă. Reacția ei a fost asemănătoare cu reacția copilului căruia i s-a promis că nu se va mai vorbi despre lucruri rele, urâte”, mai precizează documentul. 

Rechizitoriu: „A profitat de neputința psiho-mentală a acesteia de a oferi un consimțământ valabil”

Procurorul a trimis dosarul în judecată în 15 ianuarie 2020, la doi ani după ce a avut loc abuzul sexual. 

Rechizitoriul arată că B.I. a profitat de ascendentul moral pe care i-l oferea calitatea sa, de angajat al centrului, asupra victimei instituționalizate.

A constrâns-o și a profitat de „neputința psiho-mentală a acesteia de a oferi un consimțământ valabil”. 

Sentința dată violatorului 

La mijlocul lui februarie, B.I., fostul angajat al DGASPC Satu Mare, a fost condamnat la doi ani și șase luni de închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol, dar și la plata sumei de 10.000 de lei ca daune morale. Între timp, bărbatul a făcut apel.

Potrivit Codului Penal, violul se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani, dar pentru că bărbatul și-a recunoscut fapta, pedeapsa i s-a redus cu o treime.

Agresorul, care și-a semnat demisia în 22 ianuarie 2018, la zece zile după abuz, a dat în judecată DGASPC Satu Mare, pentru că l-ar fi constrâns să își dea demisia, prin „presiuni psihice”, „datorită unui scandal în care a fost implicat reclamantul.” Instanța a respins cererea lui B.I. de anulare a demisiei.

*Mihaela este un pseudonim ales pentru a proteja identitatea victimei. 

Google News Urmărește-ne pe Google News