„Toată lumea o laudă. Cu toţi cu care mă întâlnesc: Felicitări pentru nepoată! E renumită aici în România. Ea este jumătate româncă”, spune cu mândrie bunicul ei, Grigore.
O urmăreşte la televizor de fiecare dată când poate şi e la curent cu fiecare meci.
„Merită felicitări. Un joc frumos. 16 învingeri consecutive. Nu-i aşa uşor!”.
Este însă din ce în ce mai greu pentru el. La 82 de ani, auzul şi văzul încep să îl lase. Amintirile despre nepoata lui sunt însă foarte puternice.
„Fugea de abia o prindeai”
Bianca s-a născut în Canada, în 2000. Părinţii ei se mutaseră acolo cu şase ani în urmă. După o vreme, Nicu şi Maria au revenit pentru doi ani în România. Atunci a ajuns Bianca să joace tenis, la Piteşti, sub îndrumarea antrenorului Gabriel Hristache.
„Când a plecat din Piteşti i-a spus antrenorul: «Plecaţi în Canada? Dar să nu vă lăsaţi de tenis. Fata e bună». Nu s-a lăsat. A mers în continuare”, povesteşte bunicul ei.
Bianca a făcut doi ani de şcoală în România, timp în care a stat mult alături de cei doi bunici din partea tatălui, din Vaideeni.
Îi plăcea să se salte în picioare, să alerge, să mă ia de gât, să-mi sară în spinare, diferite exerciţii sportive, care îi plăceau foarte mult.
Bunicul Biancăi:
„Fugea prin parc de abia o prindea. Era arţăgoasă. Nu stătea deloc într-un loc”, îşi aduce aminte și bunica fetei.
Au păstrat amintire o rachetă
Când Bianca a plecat înapoi în Canada, şi-a lăsat în urmă o rachetă de tenis, pe care bunicii ei o păstrează şi astăzi cu sfiinţenie.
Ultima dată au văzut-o anul trecut, când a venit în România. A stat cam o săptămână şi a vizitat locurile de unde se trag părinţii ei. Bunicii ei au mers şi la Cluj, acolo unde Bianca a jucat în FED Cup.
Acolo, în timp ce mai tot stadionul ţinea cu Irina Begu, bunicii ei aveau ochi numai pentru Bianca.
„Trebuia să ţinem cu ea. A luat şi ea un set acolo, dar al doilea set a bătut-o românca, că era diferenţă de nu ştiu câţi ani de sport, faţă de Bianca. Românca avea vreo 24 de ani şi Bianca avea 16 atunci. Ca vârstă, nu se potrivea”, spune bunicul ei.
În trecut, au mai văzut-o jucând în Austria şi în Germania. Marele regret al lor este că sunt prea bătrâni pentru a o mai încuraja din tribune.
Îmi vine să plâng de bucurie şi îmi pare rău că am 82 de ani şi, dacă era acum 20 de ani, puteam să mă duc şi eu acolo să o văd. O văd la televizor.
Bunicul Grigore:
Pentru bunica ei, un singur lucru e importat şi îl repetă cu fiecare ocazie: „Să fie sănătoasă şi să se ferească de orice accidentare”.
„E româncă, de-a noastră”
Au auzit şi buncii ei de controversele din jurul Biancăi Andreescu, dacă victoriile ei sunt sau nu şi ale României. Pentru ei, răspunsul e simplu.
„În Canada a crescut, dar de origine e româncă. E de-a noastră. Originea de unde pleacă? Poate nu se ştie cum va fi timpul pe parcurs şi poate se înapoiază în România”, spune Grigore.
Între timp, poate va ajunge să joace şi contra Simonei Halep.
„Cu nepoata ţin. Şi Simona Halep e tot româncă, dar pentru mine e mai româncă nepoata”, spune râzând Grigore.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro