La o aruncătură de băț de centrul orașului Râmnicu Vâlcea, pe o străduță îngustă, cu multe case-șantier în lucru, locuiește nea Tacu, bulibașă al romilor din orașul așezat pe partea dreaptă a Oltului. Și casa lui cu etaj e „la roșu“ – doar turnurile lucitoare și micile coloane din marmură sunt finalizate.
Până acum trei zile, nea Tacu, 65 de ani, era un anonim pentru publicul larg, cunoscut și respectat doar în comunitatea lui. Și-ar fi dorit să rămână așa. Peste noapte, după ce pe Facebook a apărut o fotografie în care se vaccina la centrul drive-thru din oraș, a devenit subiect de știri. „Primul bulibașă vaccinat împotriva COVID-19”, au titrat ziarele și televiziunile. Acum, jurnaliștii îi bat la poartă să-i ia interviuri, iar nea Tacu e cam stânjenit.
„Noi nu vrem să ajungem vedete”
„Nevasta a cerut o poză să le arate la nepoți, iar Edi (unul dintre nepoți, n.r.) a postat-o. Nu ne așteptam să fie așa o mare vâlvă… Noi nu vrem să ajungem vedete, noi suntem niște oameni modești, n-am vrut niciodată să ieșim în evidență”, spune nea Tacu din capul locului și ne poftește în bucătărie.
Stăm de vorbă într-o încăpere spațioasă, mobilată modest. Doar soba de teracotă iese în evidență. Aici a ținut nea Tacu și un consiliu de familie în care a anunțat că a hotărât să se vaccineze.
„Mi-au zis: «Tataie, mergi matale, vedem cum te simți și-om face și noi». Noi ne-am vaccinat pentru binele nostru și al celor din jur. Și pentru că vrem să fim liberi. Ar trebui să ne vaccinăm, pentru că eu vreau să ne întoarcem la normal. Să fim liberi să umblăm peste tot, să nu mai avem nicio restricție, să putem face nunți, botezuri și înmormântări, așa cum se cuvine. Sunt evenimente la care noi ținem. Noi, țiganii, când făceam o petrecere o țineam și câte o săptămână, acum n-am mai ținut-o nici măcar o zi, pentru că n-am mai avut voie”, spune bătrânul oftând.
Pandemia asta ne-a afectat pe toți, indiferent de etnie, dar cu ajutorul vaccinurilor am început să revenim cât de cât la normal. Așteptăm de peste un an leac, iar acum, dacă avem o șansă să ne vaccinăm și să fim din nou liberi, de ce să nu profităm?
Nea Tacu, bulibașă:
Bulibașa le-a dat curaj romilor să se vaccineze
În familia lui nea Tacu n-au existat cazuri de COVID-19, însă în comunitatea de aproximativ 400 de familii au fost câteva persoane care au făcut forme ușoare ale bolii. Chiar și așa, sunt mulți dornici să se vaccineze după ce au văzut că bulibașa lor se simte bine. Ba chiar a organizat nea Tacu și o întrunire în care i-a îndemnat pe ai lui să se imunizeze.
„Și din comunitatea românilor au prins curaj când ne-au văzut pe noi. Ne-am bucurat, de ce să mint. Acuma, cine vrea să se imunizeze, bine, care nu, e treaba lor. Fiecare alege. Și din comunitatea noastră sunt câțiva cu opinii diferite. Eu le-am spus că mă simt foarte bine după injecție și i-am încurajat pe toți să facă vaccinul, pentru că e spre binele lor. Unii au promis că-l fac, alții sunt speriați de ce au văzut pe la televizor și au zis că se mai gândesc, alții nu s-au dus până acum fiindcă au crezut că sunt multe formalități, dar când le-am zis că au nevoie doar de buletin, au zis că vor și ei”, ne explică bărbatul.
Imaginea cu nea Tacu vaccinându-se a fost distribuită masiv de politicieni și instituții de stat cu titlu de exemplu pozitiv. Gestul a atras după sine și o serie de comentarii rasiste.
Nea Tacu nu pare să fie la curent cu reacțiile negative și nici nu vrea să dezbată problema. „Fiecare pădure are uscăciunile ei”, se mulțumește să spună.
Pandemia i-a luat principala sursă de venit
Nea Tacu a vrut să facă vaccinul și pentru că în pandemie i-a fost greu să-și întrețină familia. Sunt căldărari și trăiesc din ce produc – ceaune, ibrice, fărașe și vase de alamă pe care le vând prin târguri și prin sate. Din cauza restricțiilor, nu s-au mai putut deplasa să-și vândă marfa.
„Am fost amărâți și în comunism, dar cum a fost anul ăsta de pandemie n-a fost nici pe vremea lui Ceaușescu. Așa de rău a fost, dar am respectat legile țării și am stat închiși în case. A fost greu pentru toată lumea ce să mai…”.
I-au ajutat cu bani copiii și nepoții plecați la muncă în străinătate. Au și pensii de câte 800 de lei, dar nu se ajung cu banii. „Pe timpul lui Ceaușescu, am fost și angajat, făceam construcții metalice, făceam și cazane, vestiare, tăvi din aluminiu pentru fabricile de lapte, știam și tinichigerie, așa am reușit să am și o pensie”, povestește el.
Căldărar din tată-n fiu
Nea Tacu nu este primul bulibașă din familia lui. Și moș Toma, bunicul lui, a reprezentat cândva romii din Râmnicu Vâlcea. Tot el l-a învățat meserie. A încercat, la rându-i, să dea mai departe cunoștințele, dar admite, oftând, că acest meșteșug va pieri în următorii ani.
Ieșim afară ca să ne arate mașinăria cu care s-a căpătuit: o presă de bătut cazane din 1967. „Încă funcționează. Cu asta ne-am ridicat, ne-am făcut un rost. Pe lângă pensioara mea, mai fac și eu un ban, am clienții mei”, spune nea Tacu..
I-am mai învățat și pe nepoți, dar cei mai tineri s-au axat pe altele. Ei au învățat și mai multă carte, au avut și alte condiții… Noi trăiam în cort, scriam lecțiile pe fundul căldării când veneam de la școală, mergeam și desculți la școală ca să învățăm.
Nea Tacu, bulibașa din Râmnicu Vâlcea:
Nea Tacu a făcut doar patru clase – părinții n-au mai avut bani să-l mai țină în școală. Îi pare rău că n-a mai putut să continue studiile și chiar se simte rușinat: „Să știți că mi-a părut rău în viață că n-am făcut mai multă școală. Te lovește la un moment dat în viață întrebarea: «Câte clase ai?». Când spui că ai patru clase, ți se pare cumva…”.
Din cauza situației financiare precare, soția sa, Margareta, n-a mers nicio zi la școală. Acum, la 64 de ani, învață să scrie și să citească datorită programului educațional „A doua șansă“.
„Îmi place, cum să nu? Am făcut bastonașe, scriu litere. Azi am luat absență că v-am așteptat pe voi”, ne spune râzând.
Nea Tacu și Margareta sunt împreună din 1971. A fost o căsătorie aranjată, dar au învățat să se iubească și să se respecte. „Am învățat împreună și binele, și răul”, spune bătrânul, dezmierdând-o cu privirea. Au împreună trei copii și nouă nepoți, iar Edi este nepotul de care sunt cel mai mândri.
„Mândru că sunt țigan”
Edi lucrează de un și jumătate la o spălătorie auto, iar în timpul liber este voluntar SMURD. În 2019, și-a depus dosarul, a urmat un curs de formare, a trecut un examen scris și mai are de efectuat 40 din cele 120 de ore pe care este obligat să le petreacă în unitate, pentru ca mai apoi să poată participa la intervenții. Acum face meditații la română și la matematică pentru bacalaureat. Visul lui e să devină paramedic. „Iubește costumul ăsta”, spune râzând pe sub mustăți nea Tacu.
„Îmi place foarte mult să fac voluntariat și să ajut oameni. Lună de lună mă duc la familii sărace și le duc alimente și haine, nu contează dacă sunt români sau țigani, eu împart la toată lumea”, spune Edi, care ține să sublinieze că este mândru de etnia lui.
„Și ce dacă suntem țigani? Nu e nicio rușine! Știți care e diferența între țigan și rom? Ăla care nu e țigan adevărat se supără dacă îi zici țigan, dar dacă îi zici rom, parcă l-ai ridicat în slăvi. Rom înseamnă, pe românește, om. Noi nu ne supărăm dacă ni se spune țigani, pentru că țigani suntem. Dacă aș fi ungur, de ce să mă supăr că-mi zici ungur? Eu sunt țigan, dar trăiesc în România și sunt cetățean român!”, încheie nea Tacu, rezumând o realitate pe care mulți, autorități și români deopotrivă, încă aleg să o ignore.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro