Anul acesta se împlinesc 90 de ani de când inventatorul român Anastase Dragomir a conceput primul scaun ejectabil pentru avioane. Acesta era un sistem menit să salveze atât viaţa piloţilor, cât şi a pasagerilor, în caz de accidente aviatice.
„Anastase Dragomir s-a gândit la securitatea pasagerilor, el de acolo a plecat. În mare, a creat o celulă. Scaunul era într-un cadru metalic, fixat în avion şi, în momentul în care erau probleme, se putea ejecta. Se elibera scaunul prin partea inferioară a avionului şi exista o paraşută care, acum, şi pe avioanele ultrauşoare există acelaşi sistem”, a spus, pentru Libertatea, Dan Antonoiu, istoric în aeronautică şi scriitor.
Pe 3 noiembrie 1928, Anastase Dragomir, care fusese ajutat în realizarea invenţiei şi de Tănase Dobrescu, a depus cererea de brevet numită „Nouveau système de montage des parachutes dans les appareils de locomotion aérienne”. Doi ani mai târziu, în primăvara anului 1930, a obţinut brevetul care confirma că este primul om din lume care a conceput un sistem de detaşare a scaunului dintr-o aeronavă.
„Un nou sistem de paraşutare din aparatele de locomoţie aeriană, fiecare pasager având o paraşută proprie care permite, în momentul critic, eliberarea acestui ansamblu de avion, astfel încât paraşuta, împreună cu pasagerul instalat pe scaun, să treacă printr-o deschizătură a podelei”, scria în brevetul numărul 678.566, emis de statul francez pe 2 aprilie 1930.
Invenţia a fost experimentată prima dată pe 28 august 1929, la Paris. Cabina catapultabilă a fost montată într-un avion Farman, pilotat de Lucien Bossoutrot, unul dintre cei mai titraţi aviatori din acea vreme. Iar succesul a fost uriaş, numele românului ajungând cunoscut în toată lumea aviaţiei. Apoi, a repetat experimentul şi în România, pe Aeroportul Băneasa.
„Toată lumea a rămas impresionată! S-a luat în consideraţie, s-a discutat, dar nu s-a finalizat. Pentru că ar fi complicat construcţia aparatului de zbor. Anastase Dragomir nu a putut beneficia de pe urma invenţiei sale, pentru că, renunţându-se, a rămas îngropată, a rămas doar un brevet de invenţie”, explică Dan Antonoiu.
Abia în 1940, invenţia românului a fost preluată de compania Heinkel, din Germania, care a montat primul scaun ejectabil din istoria aviaţiei, pe modelul „He 280”.
Apoi, odată cu apariţia avioanelor supersonice, aproape toate aparatele de vânătoare au fost dotate cu astfel de „capsule de salvare”. Dar nu a beneficiat de pe urma invenţiei sale, fiindcă majoritatea companiilor aviatice s-au inspirat din munca românului, dar au conceput dispozitive proprii de ejectare.
Cu toate acestea, scaunul inventat de român a salvat mii de vieţi în ultimii 90 de ani.
Anasase Dragomir a continuat să dezvolte scaunul ejectabil, iar în 1950 a obţinut un nou brevet, românesc, cu nr. 40658/1950, pentru „Celulă paraşutată”. Pe www.armataromaniei.ro se precizează că această invenţie presupunea „folosirea unui spătar curb de glisare pentru ejectarea cabinelor, fie pe jos, fie pe sus; folosirea unei cabine etanşe sau semietanşe (…) şi folosirea pentru cabinele semietanşe a unui dispozitiv mecanic care să permită, în caz de nevoie, debitarea oxigenului şi aerului necesare vieţii”.
Mai mult, în 1960, obţine alt brevet de invenţie, pentru conceperea de cabine catapultabile pentru fiecare pasager dintr-un avion comercial, de transport persoane. Dar, din cauza costurilor prea mari, nicio companie aeriană nu a fost interesată de acest sistem de salvare pentru avioanele de pasageri.
Anastase Dragomir a murit în 1966, la Bucureşti, la vârsta de 70 de ani.
O replică a scaunului ejectabil inventat de inginerul român este expusă la Mall Bucureşti, alături de alte invenţii româneşti care au schimbat lumea. Printre acestea se numără avioanele concepute de Henri Coandă, Traian Vuia şi Aurel Vlaicu, stiloul creat de Petrache Poenaru și penicilina descoperită de Victor Babeş.
Vezi care sunt cei mai mari inventatori romani!
Citește și: