Actiuni contra case confiscate

A inceput in 1933, cu ocolul Romaniei, in hotarele de atunci. Concediile si le-a facut tot marsaluind. Acum, la 92 de ani, bate drumurile pe la autoritatile care i-au luat abuziv casa. Dupa pensionarea din 1974, Neculai Ghimpu a avut timp suficient si, mai intai, a ocolit pe jos Globul, traversand toate continentele, intr-o aventura incredibila. A fost primit de sefi de stat si de guvern si a fost vedeta televiziunilor si presei de pretutindeni. A revenit in tara doar ca sa plece din nou, prin stepele rusesti, sau spre Cercul Polar. Dupa 1990, bate strazile Capitalei, pe la autoritati, cerandu-si drepturile pentru casuta expropriata abuziv in 1974. Atunci, in ‘74, cand Neculai Ghimpu era la mii de kilometri, pe undeva prin Sahara, Ceausescu a facut si el o „excursie” prin vechea Floreasca, acolo unde familia Ghimpu avea, pe str. Sergent Somoiog Constantin nr. 4, o casuta cu doua camere, vestibul, dependinte si o curte de 150 mp. La fel aveau si alti vecini. „Genialul arhitect” a dat din mana, a zis ca toate casutele sa fie rase si sa se faca blocuri de 15 etaje. Repede! Proprietarii au fost expropriati si mutati peste noapte, pe la capatul Pantelimonului, la bloc. Proiectul lui Ceausescu a ramas mort, pentru simplul motiv ca nu se puteau ridica acolo blocuri imense, din cauza apei freatice. Casutele au ramas insa in proprietatea abuziva a statului, care le-a inchiriat. Dupa 1990, Neculai Ghimpu si-a revendicat casa. A scris in van si a vorbit cu peretii. A fost plimbat de la Ministerul Administratiei Publice (oficiul pentru urmarirea aplicarii Legii 10/2001), la Prefectura, de la ICRAL la Primarie, de la Parlament iar la Prefectura. In cele din urma afla de la SC Apolodor, in octombrie 2001, ca imobilul a fost deja vandut chiriasei Nicoleta Marcu, iar fostul proprietar Ghimpu e rugat sa se adreseze „pentru plata despagubirilor”. Ce fel despagubiri, ii explica batranului Prefectura Municipiului Bucuresti, intr-o scrisoare cel putin cinica, sub semnatura secretarului general Gheorghe Emacu, care, ca masuri reparatorii, il indeamna pe „beneficiarul” de 92 de ani sa opteze intre „titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare” si „actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital”. Neculai Ghimpu nu intelege mai multe lucruri. Mai intai, de ce casa a fost vanduta, in 2001, unei familii mutate acolo cu chirie cu doar cateva luni inainte, cat timp Legea 112 (de fapt, Normele metodologice, de putini cunoscute) precizeaza (art. 6) ca locuinta nu putea fi cumparata decat daca chiriasul avea contract valabil la data intrarii in vigoare a legii (ianuarie 1996). Fie spus, proprietatea a fost „evaluata” la numai 42 milioane lei, cu rate de 600.000 lei lunar, timp de 15 ani. Nu mai intelege fostul proprietar nici de ce, cand altora li s-au restituit iute-iute, in natura, palate si parcuri, cladiri de valori imense, lui i se propune sa devina actionar la „23 August” sau la „Republica” si sa astepte cate 40-50.000 lei dividende, cand el nu doreste decat sa aiba cu ce se pregati pentru ultima mare calatorie.