Activist iranian: Cum a închis Teheranul Internetul, pentru a reprima sângeros revolta populației. Distopia iraniană este o lecție pentru întreaga lume

Mii de oameni au ieșit în stradă în zeci de orașe din Iran începând cu 15 noiembrie, după ce guvernul a anunțat o majorare surpriză a prețului carburanților, declanșatorul unei furii a populației, alimentate deja de criza economică prelungită prin care trece țara.

În doar câteva ore de la debutul protestelor, Teheranul începuse să oprească Internetul, pentru a împiedica mobilizarea manifestanților și pentru a bloca comunicarea informațiilor în exteriorul țării.

Protestele au durat câteva zile și au fost reprimate sângeros, potrivit organizației Amnesty International, care a estimat zilele trecute numărul morților la cel puțin 143.

Teheranul a susținut constant că doar câteva persoane au fost ucise, dar chiar ONU și-a exprimat temerile cum că cel puțin câteva zeci de persoane au murit.

În tot acest timp, Iranul era complet izolat de lumea exterioară.

Cum a reușit regimul de la Teheran această performanță?

Recomandări

Dosarul asasinatului de la Arad. Lipsurile care au dus la eliberarea suspecților și cine este marele absent din boxa arestaților

Amir Rashidi, un activist iranian specializat în securitatea Internetului și drepturi digitale, care trăiește acum în SUA, explică pentru Libertatea că există patru factori care fac din Iran un caz special în lume în ceea ce privește Internetul.

În primul rând, Iranul a investit foarte mult în ultimii opt-zece ani pentru a-și crea propria infrastructură, propriul Internet. Practic a creat o rețea paralelă pentru țară.

Amir Rashidi, activist iranian:

”În al doilea rând, Iranul a implementat multe noi reguli și legi, a creat un cadru legal pentru folosirea acestei rețele”, explică activistul, care lucrează la Centrul pentru Drepturile Omului în Iran.

”În al treilea rând, trebuie notat că Iranul e unic. În alte țări, primești Internet prin Internet Service Provider (ISP). În Iran, acești furnizori trebuie să primească Internetul de la guvern. Guvernul iranian are control absolut asupra Internetului, care vine printr-o singură cale de acces, controlată de o companie operată de Ministerul Telecomunicațiilor”, spune Rashidi.

Efectul advers al sancțiunilor lui Trump

Al patrulea factor care a influențat decisiv capacitatea Teheranului de a bloca Internetul ține, cumva ironic, de efectul sancțiunilor impuse de SUA.

Recomandări

Trei măsuri arbitrare ale regimului comunist au cauzat catastrofa de la Certej. Un munte de nămol și cianură a îngropat de vii 89 de oameni

”Acum trei ani au existat alte proteste mari în Iran, în decembrie 2017-ianuarie 2018. În ianuarie, Iranul a închis Internetul, dar pentru doar 30 de minute. Au renunțat apoi, pentru că toată țara s-ar fi prăbușit din cauza blocării sistemului financiar, a sistemul de sănătate”, explică Rashidi.

Între timp însă, sancțiunile au ajutat Iranul să dezvolte sistemul de cenzură.

O politică a Iranului a fost să convingă companiile să se mute în țară și să folosească infrastructura internă. Nimeni nu a vrut, din cauza perspectivei opririi Internetului, a cenzurii sau a supravegherii.

Amir Rashidi, activist iranian:

”Dar au fost forțați de sancțiunile aplicate de SUA. Niciuna dintre companiile de tehnologie din afara țării nu a mai putut oferi servicii iranienilor. Vorbim despre Amazon Web Services, Amazon Cloud, Google Cloud, Digital Ocean, toți au început să interzică Iranului să folosească infrastructura internațională”, adaugă el.

Recomandări

Șofer român de TIR blocat trei zile pe autostrada distrusă de inundațiile din Spania: „Nici în războiul din Iugoslavia nu am văzut așa ceva”

În cele din urmă, singura opțiune a fost mutarea în Iran și folosirea infrastructurii naționale.

Rezultatul a fost unul uimitor.

Rețeaua internă din Iran a fost funcțională

”Iranul a fost capabil să oprească Internetul timp de cinci zile, aproape o săptămână, dar totul în interior a funcționat destul de bine”, spune Rashidi.

Un exemplu oferit de activist este cel al serviciului de e-hailing Snapp – Uberul iranian. În ianuarie 2018, Snapp era în pericol să își piardă clienții, deoarece nu putea opera, pentru că folosea Google Maps, aplicație care nu mai era disponibilă.

Acum, din cauza sancțiunilor, au folosit o aplicație națională. Așa că Snapp a funcționat. Accesul spre rețeaua externă era blocat, dar oamenii puteau face comandă pentru o mașină, puteau plăti”, explică Rashidi.

O lecție iraniană pentru întreaga lume

Cazul din Iran, spune activistul, este un avertisment pentru întreaga lume, mai ales că planuri pentru un internet propriu există și în Rusia.

”Rusia a trecut legea, dar nu au infrastructura. Iar în Rusia, ISP-urile nu iau internet de la guvern, trebuie să primească autorizații, da, dar sunt direct conectați la rețeaua exterioară, deci situația este totuși diferită”, spune Rashidi.

Este însă o problemă globală. Există multe state represive care vor vedea exemplul iranian și vor dori să facă la fel.

Amir Rashidi, activist iranian:

Pentru viitor, crede Rashidi, politica globală privind libertatea Internetului trebuie regândită.

”În primul rând, guvernul american trebuie să regândească sancțiunile din domeniul tehnologic. Deoarece acestea au ajutat guvernul iranian”, explică activistul iranian.

”În al doilea rând, trebuie să cerem companiilor de tehnologie să ofere mai mult ajutor. Spre exemplu, Domain Fronting – Ascunderea Domeniului – o tehnologie ”omorâtă” de Google și Amazon, era foarte importantă pentru că permitea dezvoltarea de tehnici cât mai bune de ocolire a cenzurii”, spune el.

”În al treilea rând, organizații ca ONU, UNESCO, ITU (Uniunea Internațională pentru Telecomunicații) trebuie să se reunească pentru a avea o politică comună. Acum nu există așa ceva. Potrivit ITU, fiecare țară are dreptul de a face ce vrea cu infrastrucutrea sa. Trebuie un set de reguli care să asigure că acest lucru nu se va mai întâmpla”, spune”, spune Rashidi.

Închiderea Internetului trebuie să aibă repercusiuni serioase.

Amir Rashidi, activist iranian:

Fără ajutorul internațional, lucrurile par sumbre pentru cetățenii iranieni, din punctul de vedere al libertății digitale.

O victorie asupra inamicilor străini

Pe măsură ce Internetul a fost restabilit în Iran, mai multe imagini din timpul protestelor au început să apară.

Era deja prea târziu.

Preşedintele Iranului, Hassan Rouhani, a anunțat că protestele au fost reprimate, într-un demers ce reprezintă ”o victorie” asupra inamicilor străini.

„Poporul Iranian a câştigat din nou un test istoric şi a demonstrat că nu va lăsa inamicii să beneficieze de situaţie, chiar dacă ei ar putea avea plângeri legate de managementul ţării”, a declarat Rouhani.

Ce urmează pentru viitorul Internetului

Este viitorul Internetului liber unul sumbru, în condițiile veștilor proaste din Iran sau chiar din Rusia. Expertul în media digitală Dragoș Stanca, are un răspuns mai nuanțat.

”Pe de o parte, ca și concept fundamental, Internetul ar trebui să fie și să rămână o rețea globală neutră și supra-statală. E o variantă idealistă, deci aproape imposibilă de pus în practică, mai ales în situația geo-politică actuală. De fapt, acum Internetul e o rețea dominată mai ales de playeri din SUA. Europa se poate considera o colonie digitală, dacă e să fim cinstiți”, spune Stanca.

”În ciuda sistemelor autoritare, autocrate ori chiar dictatoriale, strict tehnic, izolarea unui teritoriu are și efecte paradoxal pozitive: izolarea Chinei de SUA din acest punct de vedere a adus beneficii importante business-ului de tehnologie local. La fel, în Rusia. De aceea avem Yango by Yandex pe străzile din București, nu Taxi Meridian by Okidoki pe străzile din Moscova. De aici și tentația de a copia aceste modele. Discut strict tehnic, subliniez. Nu etic. Nu politic. Nu al respectării drepturilor omului. Unde sunt probleme majore în țări precum Rusia ori China”, subliniază Stanca.

”Însă mai e un aspect important: masa critică. Teritoriul respectiv trebuie să fie suficient de mare ca să aibă sens economic un ecosistem închis. Nu știu dacă Iranul e în această poziție. Tind să cred că, deși e de 4 ori mai mare decât România, nu e suficient”, spune Stanca.

În plus, când rațiunea nu e strategică, ci politică, evident că e un demers condamnabil.

Dragoș Stanca, expert în media digitală:

”Legat de trendurile globale, lupta în zona aceasta va fi purtată în 3, posibil 2 (dacă Rusia și China se aliază) sau, poate 4, dacă Uniunea Europeană va intra în joc. Altfel, nu e realist să credem că fiecare țară va avea internetul ei, dar e foarte posibil că asistăm deja la o luptă a marilor puteri pe acest subiect”, spune Stanca.

”România e oricum prea mică pentru a conta cu adevărat în acest joc. Noi vom avea, ca în politică, doar de ales cu ce putere digitală globală să ne aliem”, adaugă el.

Urmărește-ne pe Google News