ComenteazăRegimul va respecta drepturile femeilor la educație și la muncă, au anunțat talibanii atunci când au cucerit puterea la Kabul. Realitatea care s-a desfășurat în Afganistan în ultima lună le contrazice promisiunile: femei pedepsite pentru că nu și-au acoperit fața corespunzător, represalii împotriva celor care au protestat în public, școlile de fete – închise. Cel mai recent, luni, 20 septembrie, a venit anunțul că femeilor li se interzice să muncească.
„Nu ne pierdem speranța că, într-o bună zi, femeile afgane vor triumfa”, spune însă Friba, reprezentanta Asociației Revoluționare a Femeilor din Afganistan/Revolutionary Association of the Women of Afghanistan (RAWA).
Discuția cu activista s-a desfășurat printr-o corespondență pe e-mail, iar răspunsurile au venit cu greu. „Îmi pare rău pentru întârziere, dar, ca măsură de protecție, am acces limitat la internet”, a transmis Friba. Pentru a-i proteja identitatea, nu vom da alte detalii despre Friba.
„Poporul este sătul, distrus și furios”
Libertatea: Care este astăzi atmosfera pe străzile din Afganistan?
Friba: Poporul este sătul, distrus și furios. Puține femei pot fi văzute pe străzi și toate evită să poarte ținute colorate. În prezent, toate școlile, universitățile și centrele educaționale sunt închise. Femeile care dețineau posturi guvernamentale au încercat să meargă la birou, dar talibanii nu le-au permis accesul în clădiri.
Am fost abandonați, rețeaua teroristă reapare în țara noastră, iar civilii sunt singurele victime.
– Cum ați descrie starea de spirit a afganilor?
– Adversitățile împotriva afganilor n-au încetat și nici n-au scăzut în intensitate, dar acum avem șanse mai mari să creăm un front unit pentru libertate, democrație și justiție socială. Acum, cetățenii afgani pot înțelege cu o mai mare ușurință că nicio intervenție militară străină nu ne poate asigura valorile umane. Depinde doar de noi să luptăm pentru aceste valori împotriva talibanilor sau a oricărui alt grup terorist.
– De ce credeți că guvernul nu a opus rezistență în fața talibanilor și aceștia au cucerit puterea la Kabul atât de ușor?
– Administrația afgană era putredă și coruptă, se prăbușise încă dinainte de retragerea completă a SUA și NATO. Retragerea lor din Afganistan era inevitabilă. Nici măcar modul umilitor în care s-au petrecut lucrurile n-a fost o surpriză pentru noi.
Am afirmat mereu că poporul afgan suferă din trei motive: ocupația militară străină și amestecul în politica internă a unor țări ca Pakistanul, Iranul, Arabia Saudită, Turcia și țările din Golf; talibanii și ISIS; și guvernul afgan, care este o marionetă în mâinile lor.
„Viziunile moderate” ale talibanilor, o utopie
– Când au preluat puterea, talibanii au declarat că vor forma un guvern inclusiv și că vor respecta drepturile omului. Credeți într-o astfel de schimbare de atitudine?
– Talibanii, dar și guvernele și politicienii care i-au sprijinit pretind că acești criminali s-au schimbat și au viziuni mai „moderate”. Unii lideri talibani vorbesc despre drepturile femeilor – desigur, sub limitele legii Sharia – și declară că nu vor lăsa Afganistanul să devină un hub al terorismului, ba chiar au condamnat atacurile recente ale IS-K (Statul Islamic din Provincia Khorasan, n.r.) de pe aeroportul din Kabul.
Este ironic să vezi așa-numita față schimbată a talibanilor care condamnă atacurile sinucigașe, când, în ultimii ani, ei și-au asumat oficial responsabilitatea pentru uciderea a mii de civili afgani.
Guvernul lor înseamnă acceptarea criminalilor și a fundamentaliștilor. Guvernul lor fascist se bazează pe reguli medievale, așa că respectarea drepturilor omului ar însemna sfârșitul guvernării lor. Aceste gesturi nu vor schimba natura întunecată și murdară a talibanilor.
– Ce speranțe mai pot avea femeile afgane că drepturile câștigate le vor fi, într-un final, respectate?
– Poporul afgan și în special femeile nu au încredere în ei. Femeile afgane nu au uitat execuția Zarminei (mamă a șapte copii, femeia de 35 de ani a fost împușcată în 1997 sub acuzația că și-ar fi ucis soțul, n.r.) pe stadionul din Kabul. Femeile afgane știu foarte bine că toate școlile pentru fete și, în unele zone, și școlile pentru băieți au fost închise. Femeile afgane știu că talibanii au ucis multe activiste și chiar asistente medicale. În ultimii ani, talibanii au ucis și biciuit femei în zonele pe care le controlau.
La început, au anunțat că fetele și băieții pot împărți aceeași sală de clasă în universități, dar să fie separați de o perdea. Acum, au anunțat că sălile de clasă ar trebui să fie complet separate. Știam că așa-numita față moderată a talibanilor a fost ceva temporar, pentru că deja au revenit la metodele lor medievale. Recent, au arestat și torturat mai mulți jurnaliști care relatau de la protestele femeilor.
„Noua generație nu poate fi sufocată”
– În administrația afgană există câteva femei în poziții de putere, iar societatea este mai puternică decât în anii ‘90, când talibanii au mai fost la conducere. Ce înseamnă aceste lucruri pentru situația de față?
– Așa este, Afganistanul s-a schimbat mult. Există deja o mulțime de reacții și proteste față de restricțiile talibane. Din păcate, majoritatea politicienilor de sex feminin, în special cu funcții înalte, erau piese de decor. Atunci când erau la putere nu luptau pentru drepturile femeilor.
Unele dintre politiciene au devenit purtătorii de cuvânt neoficiali ai talibanilor și au acreditat ideea că ei s-au schimbat. Cu toate acestea, când talibanii au preluat guvernul, aceste femei au fost primele care au fugit din țară.
Generația ultimilor 20 de ani a învățat multe, nu mai vrea să tacă, este gata să-și apere drepturile de bază, cum ar fi locul de muncă și educația, cu orice preț. Noua generație nu poate fi sufocată!
Femeile afgane cer solidaritate de la cetățenii lumii
– Presa relatează că femeile sunt abuzate de către talibani, iar fetele sunt forțate să se mărite cu luptători. Cum pot fi acestea protejate?
– În prezent, nu există mijloace de protecție pentru ele. Nu există niciun sistem judiciar, nicio instanță. Chiar și mass-media sunt puternic controlate. Este foarte greu să ajungi la astfel de victime și să le ajuți. Oamenii obișnuiți se tem să ia orice atitudine directă împotriva talibanilor. Se tem să reacționeze dacă vor să le mărite fiicele cu luptători talibani sau dacă le cer hrană pentru soldații lor.
Oamenii sunt siguri că luptătorii talibani vor folosi forța, dacă încearcă să li se opună în vreun fel. În unele părți îi obligă pe localnici să-și părăsească locuințele.
– Credeți că o intervenție internațională le poate ajuta pe fetele și femeile din Afganistan?
– Dacă intervenția internațională înseamnă ocupație militară, am experimentat asta deja în ultimii 20 de ani. În 2001, Afganistanul a fost ocupat de SUA și NATO în numele „eliberării femeilor”, dar după 20 de ani suntem încă în punctul zero.
Nu avem „așteptări” din partea guvernelor străine. Cu toate acestea, solicităm cetățenilor lumii să facă presiuni asupra guvernelor lor să nu mai sprijine talibanii și să nu mai negocieze cu ei. Talibanii ar trebui recunoscuți drept forțe teroriste în Afganistan. Cetățenii lumii pot fi vocea noastră, mai ales că acum mass-media afgane sunt suprimate.
RAWA, în luptă cu talibanii: „Am primit constant amenințări cu moartea”
– Asociația RAWA a fost fondată în perioada comunistă a Afganistanului. Care este, pe scurt, povestea asociației?
– De la înființare, în 1977, RAWA s-a luptat pentru drepturile femeilor, libertate, democrație și justiție socială. În timpul ocupației sovietice a Afganistanului, lupta noastră s-a dus pe două fronturi: cu regimul-marionetă afgan, susținut de URSS, și cu cel jihadist, finanțat de SUA (rebelii islamiști mujahedini au fost susținuți de mai multe țări, precum SUA, Arabia Saudită, Pakistan și alte state musulmane, în contextul Războiului Rece, n.r.).
Meena, fondatoarea RAWA, a fost asasinată de KHAD – agenția de informații a regimului -, în colaborare cu Partidul Islamic al lui Gulbuddin (Gulbuddin Hekmatiar, fost lider mujahedin, care a deținut de două ori funcția de premier în anii ‘90, n.r.). Ne-au ucis liderul, sperând că astfel ne vor opri, dar lupta noastră a continuat.
Când partidele jihadiste au preluat guvernul în 1992, RAWA a fost singura voce care s-a ridicat împotriva lor. Membrii noștri și-au riscat viața pentru a raporta atrocitățile comise de facțiunile fundamentaliste în timpul războiului civil. Am dezvăluit și crimele talibanilor, și brutalitățile forțelor SUA/ NATO.
Prin urmare, am primit constant amenințări cu moartea. Membrii și susținătorii noștri sunt răpiți și torturați, protestele noastre sunt mereu înăbușite în forță.
– Cum au încercat talibanii să vă oprească activitatea?
– Când talibanii au preluat guvernul în 1996, pe lângă multele restricții care au dus Afganistanul înapoi în epoca medievală, au interzis accesul jurnaliștilor și femeilor la toate activitățile în aer liber, inclusiv dreptul la educație și la un loc de muncă.
RAWA a expus atrocitățile talibanilor prin articole documentate, filmări și fotografii. Am arătat lumii întregi masacrul comis de talibani în districtul Yakawlang, din provincia Bamiyan, unde peste 300 de civili au fost uciși într-o singură zi.
Am filmat în secret execuția publică a Zarminei și multe alte execuții publice. Zi de zi am raportat atrocitățile comise de talibani.
Au cerut public asasinarea unora dintre membrii noștri, ale căror nume apăruseră în mass-media occidentale. Au arestat, întemnițat și torturat pe unii dintre susținătorii noștri. Talibanii i-au atacat pe protestatarii RAWA din Peshawar și Islamabad. De asemenea, au răpit și torturat membrii RAWA.
„Nu ne pierdem speranța că femeile afgane vor triumfa”
– Care credeți că e cea mai bună metodă de a păstra drepturile pe care femeile afgane le-au câștigat?
– Singura strategie este să continuăm să luptăm pentru drepturile noastre în orice mod posibil. Recunoașterea internațională a talibanilor poate fi considerată cea mai gravă formă de trădare a femeilor afgane. Nu ne pierdem speranța că, într-o bună zi, femeile afgane vor triumfa. Dar acest lucru va fi posibil doar prin lupta comună a femeilor și bărbaților afgani împotriva talibanilor, teroriștilor și a susținătorilor lor străini.
RAWA este prima și cea mai veche organizație militantă a femeilor afgane
A luat ființă în 1977, la inițiativa unei tinere de 21 de ani. În perioada în care țara era sub controlul unui regim socialist, care a permis reforme sociale progresiste, Meena Keșwar Kamal s-a ambiționat să educe femeile afgane.
Manifestațiile asociației au fost nonviolente, însă răspunsul celor care le-au combătut – dimpotrivă. La începutul anilor ‘80, RAWA și-a mutat sediul din Kabul în Pakistan, dar în 1987, Meena a fost asasinată.
De-a lungul timpului, RAWA s-a implicat în proiecte de ajutorare a femeilor din școli, spitale și orfelinate, a contribuit la distribuirea de alimente, le-a oferit sprijin lucrătoarelor sexuale și le-a pus la dispoziție femeilor cursuri de alfabetizare.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!