Comentează„Poliţia forma un cerc în jurul nostru, iar nimeni nu mai putea fugi. Ne luau pe toţi în dubă şi ne reţineau pentru 24 de ore la secţie, în interogatorii-maraton. De fiecare dată, simţeam cum încăperea se făcea din ce în ce mai mică încât parcă mă apăsa. Plecam mereu foarte tulburată şi îndeajuns de speriată încât să mă gândesc dacă mai vreau să-mi asum acest risc. Dar n-am renunţat, am continuat să protestez”, povesteşte Olga Volodina. Am întâlnit-o în Bansko, Bulgaria, unde s-a mutat acum trei ani.
Ne-a prezentat centrul în care sunt adunate ajutoarele pentru refugiaţii ucraineni. Înainte de război, credea că doar fotografiile sale îi vor fi manifest, dar în primele zilele de conflict a decis să revină la protestul clasic, ca atunci când era studentă la Moscova. Pentru a-i determina şi pe ceilalţi bulgari să sprijine cauza Ucrainei, Olga a organizat un protest pe pârtia de schi din Bansko. „Opriţi războiul!” şi „Jos Putin!” s-au auzit şi din staţiunea montană bulgărească.
Pentru Olga, a fost pentru prima dată după 15 ani de pauză când a protestat faţă de abuzurile statului său. A întristat-o mai ales faptul că, şi atunci, şi acum, protestul său avea ca obiect acțiunile aceleiaşi persoane: Vladimir Putin. Dar a motivat-o faptul că, de această dată, nu-şi mai riscă libertatea.
„A venit chiar şi un grup mic de cetăţeni ruşi, deşi comunitatea de ruşi din Bansko e mai comodă şi mai tentată de relaxare. Totuşi, turiştii se opreau şi am putut să le vorbesc despre ce se întâmplă în Ucraina. Mulţi dintre ei au făcut şi donaţii”, povesteşte Olga. Reacţia oamenilor a făcut-o să fie încrezătoare că are puterea de a le aduce măcar un pic de speranţă ucrainenilor afectaţi de război.
„Eu voiam să lucrez cu mintea şi cu valorile mele, nu cu nişte minciuni oficiale”
Prima manifestaţie la care a participat a avut loc în toamna anului 2003, după ce fostul oligarh rus Mihail Hodorkovski a fost arestat pe aeroportul din Novosibirsk şi acuzat de furt şi evaziune fiscală. „Pentru mine, atunci a devenit clar că Vladimir Putin pune bazele unei politici dictatoriale şi că nu va lăsa pe nimeni să-i ia puterea”, explică Olga Volodina. Perspectiva aceasta a înfricoşat-o, dar a şi înverşunat-o, aşa că tânăra studentă la Jurnalism s-a gândit că e mai bine să vorbească despre ce se întâmplă la Kremlin direct din stradă, şi nu din paginile vreunei publicaţii.
Poliţia reacţiona imediat, aşa că nu puteam organiza proteste de amploare. Cum ne adunam, ne încercuiau şi ne izolau. Câteodată, ne organizam în grupuleţe care se uneau la locul de protest.
Olga Volodina, artistă rusă:
A ales această tribună pentru că spune că i-ar fi fost imposibil să critice vreo decizie luată de Vladimir Putin în calitate de jurnalist. „Deja era o perioadă sumbră în Rusia. Jurnaliştii începeau să fugă, pentru că nu mai puteau să fie liberi, iar cele mai multe instituţii de presă nu făceau decât să susţină politica lui Putin şi să ascundă abuzurile statului. Eu luptam pentru adevăr, voiam să lucrez cu mintea şi cu valorile mele, nu cu nişte minciuni oficiale”, explică Olga Volodina.
Acum, regimul nu se mai bazează doar pe insuflarea fricii. În urmă cu 15 ani, noi eram reţinuţi 24 de ore. Acum poţi fi arestat pentru luni bune, poate chiar ani, dacă protestezi.
Olga Volodina, artistă rusă:
Efectul propagandei din Rusia: „Oameni speriaţi, docili, care nu mai înţeleg ce e adevărul”
Pentru acţiunile sale, tânăra studentă a fost reţinută de mai multe ori de către poliţia din Moscova. Dar asta n-a făcut-o să-şi piardă nici determinarea, nici curajul de a continua. Nu înţelegea însă de ce ceilalţi, cei cărora încerca să le vorbească din stradă, întorceau privirea când o vedeau ridicând vreo pancartă. Asta o descuraja cu adevărat, când oamenii pentru care-şi risca libertatea asistau nepăsători la lupta ei.
„Sunt nişte victime”, îşi spunea în încercarea de a-i înţelege. Victime ale propagandei şi, mai ales, victime ale fricii. N-avea pretenţia ca oamenii să se alăture protestului ei, ci doar s-o asculte, să-i pună pe gânduri, să-i facă să se îndoiască de propaganda oficială, deci să existe în calitate de cetăţeni. Se gândea că doar o revoluţie ar mai putea să schimbe lucrurile în Rusia, deşi i se părea că n-avea cine să facă această revoluţie. „Uneori, credeam că ruşii ar prefera să mănânce şi scoarţă de copac decât să se revolte”, povesteşte femeia.
Apatia pe care o vedea pe străzile din Moscova e cea care i-a plantat dorința de a pleca definitiv din Rusia. Trecuseră cinci ani în care deja pierduse numărul întâlnirilor cu forţele de ordine, dar în care continua să creadă că niciun regim opresiv nu poate învinge un om liber. Simţea însă că tocmai cei pentru care lupta erau primii care o respingeau: „Oamenii au ajuns să fie prea încorsetaţi de propagandă şi de manipularea presei aservite statului. Nişte oameni speriaţi, docili, care nu mai înţeleg ce este adevărul. Alţii au ales să nu mai caute adevărul, pentru că e mai confortabil aşa. Iar alţii, cei mai mulţi, pur şi simplu, îl susţineau pe Vladimir Putin. N-am putut şi nu pot să accept că e posibil să susţii un criminal”.
Decizia să plece a venit însă atunci când Olga a aflat că e însărcinată. „Când am aflat că voi fi mamă, mi-am dat seama că nu vreau ca fiica mea să crească în Rusia, să moştenească mentalitatea rusească, să fie mereu tristă şi nervoasă, să caute mereu pe cineva pe care să-l urască”. Fiica Olgăi s-a născut în 2008, în Bangkok, capitala Thailandei.
Ruşii iubesc şi respectă puterea. Oamenii inteligenţi iubesc şi respectă opiniile. Puterea e pentru maimuţe.
Olga Volodina, artistă rusă:
A expus la Moscova fotografii despre propaganda de stat
Chiar dacă era la peste 7.000 de kilometri de Moscova, Olga a continuat să vorbească despre felul în care ea a perceput mentalitatea rusească şi propaganda de stat. Numai că de data asta nu mai era nevoie de nicio manifestaţie în piaţa publică. Olga Volodina putea, în sfârşit, să se dedice fotografiei experimentale.
Aşa a apărut expoziţia „Metamorphoses” – o serie de fotografii artistice care prezintă fragilitatea conştiinţei umane influenţate de mass-media. „Tema transformării personale sub influenţa propagandei a rămas foarte importantă pentru mine. Pentru că o întâlnim în jurul nostru în fiecare zi. Am abordat-o cu curiozitate, dar şi cu teamă, pentru că fenomenul acesta îi poate afecta pe prietenii sau pe părinţii noştri. Mass-media pot manipula concepte precum dragoste, frumuseţe sau credinţă, dând iluzia libertăţii”, explică Olga Volodina.
Ea spune că fotografiile realizate în „Metamorphoses” ilustrează şi relaţia dintre Ucraina şi Rusia, dintre oamenii Rusiei şi oamenii Ucrainei, după ani buni de propagandă continuă. Fotografiile sale au fost expuse în Bangkok, Paris, Veneţia, Londra şi chiar şi în Moscova. De expoziţia din capitala Rusiei s-a ocupat sora Olgăi. Ea nu s-a dus: „Nu vreau să mai păşesc în ţara aceea”.
Fotografiile Olgăi Volodina sunt gândite ca un performance. Artista abordează teme politice şi vorbeşte despre libertate, despre drepturile omului, despre violenţa domestică sau despre obsesiile omului modern.
„Vreau ca fiica mea să aibă paşaport european”
În urmă cu trei ani, Olga şi fiica sa s-au mutat în staţiunea montană Bansko din Bulgaria. Au venit aici ca urmare legăturilor pe care tatăl Olgăi, etnic bulgar, le avea în ţară. „Am decis să ne mutăm aici şi pentru că vreau ca fiica mea să aibă paşaport european”, mărturiseşte. Până în urmă cu o lună, Olga se ocupa de aici de proiectele sale artistice.
Agresiunea Rusiei şi consecinţele războiului au făcut-o însă să renunţe la toate planurile şi să-şi pună tot timpul în sprijinul cauzei Ucrainei. „Cred că toată lumea trebuie să facă tot ce poate pentru a lupta împotriva acestui război. Atunci când oamenii se unesc, au mai multă putere”, îţi susţine Olga Volodina crezul.
Motivaţia sa e umanitară, dar e şi personală. „Acum 20 de ani, ruşii urau asiaticii, erau peste tot o mulţime de fascişti care ţineau mereu să-ţi spună cât de mult te dispreţuiesc. Pentru că nu eram blondă, cu ochi albaştri, am fost ţinta rasiştilor şi la şcoală, unde mi se spunea «asiatică urâtă». În acest moment, în Rusia, ucrainenii sunt percepuţi precum asiaticii acum 20 de ani”.
Ruşii au nevoie să urască pe cineva. Nimeni nu priveşte în oglindă, nimeni nu face o introspecţie. Se concentrează pe ceilalţi. De ce? Citiţi Dostoievski şi Tolstoi, ei îşi pun aceleaşi întrebări…
Olga Volodina, artistă rusă:
Olga spune că aceasta este mentalitatea cel mai des întâlnită în Rusia, iar explicaţia sa trimite tot la propaganda mass-media controlate de stat: „Rusia e o ţară imensă, cu mulţi oameni care trăiesc cu toalete în curte, deci de la care n-ai cum să te aştepţi să fie informaţi. Or, atunci când li se ascunde adevărul sau atunci când nimeni nu-l mai caută, oamenii devin creduli şi obedienţi. Acesta e visul oricărui dictator”.
Voluntar pentru refugiaţii ucraineni
La câteva zile după ce armata lui Putin a început ofensiva în Ucraina, Olga s-a gândit că e şi responsabilitatea ei să ajute. Mai întâi, şi-a propus să-i unească pe membrii comunităţii locale în sprijinul celor afectaţi de război. Voia să aibă mai mulţi oameni de partea sa, pentru că solicitările pe care le primea din partea prietenilor din Ucraina o copleşeau. „Am mulţi prieteni în Ucraina, cu care ţin legătura. De la ei aud cum sunt bombardate şcoli, locuinţe, spitale. Nimeni nu poate să doarmă. Când dormi la metrou şi stai departe de soţul tău, care poate muri chiar mâine, poţi doar să mai speri. Ei speră într-o acţiune a NATO, speră că statele puternice din lume să facă ceva, fac petiţii şi se luptă cu armele lor. Iar noi, ceilalţi, trebuie să-i ajutăm cu tot ce putem”, crede Olga.
Prietenii din Ucraina îmi cer ajutorul şi niciunul nu înţelege cum de cetăţenii ruşi sprijină această acţiune. Sau, chiar dacă nu sprijină războiul, de ce nu fac nimic, de ce stau acasă, de ce nu sunt pe străzi, protestând.
Aşa că Olga a strâns în jurul său o mână de voluntari, care să-i ajute pe refugiaţii ajunşi în jurul staţiunii bulgăreşti să-şi găsească un loc de dormit, haine şi alimente. Aceştia adună în fiecare zi două camere de ajutoare pe care fie le donează ucrainenilor din localitate, fie le trimit mai departe, către alte grupuri de refugiaţi. Mai multe hoteluri din staţiune au răspuns chemării voluntarilor şi au rezervat câteva locuri de cazare, iar firmele locale au donat bani.
Mobilizarea localnicilor a fost impresionantă, confirmă și ceilalți voluntari. „De exemplu, aveam nevoie de lemn, pentru a încălzi un apartament. Cred că a durat 15 minute ca să găsim un sponsor care să cumpere lemnul necesar. Am avut bunicuţe care veneau prin zăpadă, cu bagaje pe care abia le cărau prin zăpadă, doar pentru a aduce pături, haine, mâncare. E impresionant!”, spune Elena Hadzhidieva, una dintre coordonatoarele voluntarilor din Bansko.
Când eu eram copil, în comunismul din Bulgaria, îmi amintesc că mă rugam în fiecare seară pentru pace. Asta ne spunea propaganda de atunci. Cu anii, lupta pentru pace din comunism n-a mai părut o prioritate. Însă acum mă simt transpusă în urmă cu 30-40 de ani, pentru că încă mă rog pentru pace. E un pas înapoi atât de mare.
Elena Hadzhidieva, voluntar în sprijinul refugiaţilor din Ucraina:
În prezent, Bulgaria găzduiește peste 33.000 de refugiați ucraineni. Asociațiile de angajatori bulgari au anunțat însă că pot angaja până la 200.000.