Masih Alinejad era deja în conflict cu autoritățile din Iran pentru opiniile sale politice, în momentul în care a fost nevoită să părăsească țara, după alegerile prezidențiale disputate din 2009 și protestele violente care au urmat.
Ea trăiește acum în SUA, jurnalistă la Vocea Americii, printre altele, și este ținta frecventă a amenințărilor cu moartea, în vreme ce familia ei, aflată în Iran, trebuie să suporte represaliile autorităților de la Teheran.
Premiată de ONU, activista a lansat mai multe campanii pentru apărarea drepturilor femeilor din Iran, prin care încearcă să determine renunțarea la vălul obligatoriu. Este o formă de contestare a unuia dintre stâlpii de bază ai Republicii Islamice, spune ea.
Moartea lui Qassem Soleimani, o ”binecuvântare” pentru regim
”În noiembrie, regimul a zdrobit protestele: 1.500 de oameni au fost uciși, alți 7.000 au ajuns în închisoare și mulți au fost răniți”, spune Masih Alinejad, cu referire la protestele declanșate în noiembrie 2019 de majorarea prețului carburanților, proteste reprimate violent de autorități.
Bilanțul represiunii din noiembrie nu este cunoscut cu exactitate, dar cifrele vehiculate de diverse organizații și de activiști variază de la câteva sute la peste o mie de morți.
Activista crede că asasinarea generalului a venit la timp pentru Teheran, oferind o oportunitate de PR.
”Moartea lui Qassem Soleimani a fost de fapt o binecuvântare deoarece a permis regimului să pună în scenă o ceremonie atent coreografiată a înmormântării, pentru a demonstra unitatea națională. Dar oamenii nu au uitat motivele furiei din noiembrie și nici felul brutal în care au fost tratați”, avertizează Alinejad.
”Iranienii riscă totul pentru a contesta acest regim brutal”
Este neclar deocamdată dacă protestele care au izbucnit în weekend după ce Teheranul a admis că a doborât avionul ucrainean, omorând astfel mulți iranieni, vor continua cu aceeași intensitate.
Masih Alinejad spune însă că iranienii riscă mult în conflictul cu guvernul și că au nevoie de ajutorul extern.
”Doborârea avionului a fost un accident, dar ce a durut a fost faptul că timp de trei zile regimul a susținut că aeronava s-a prăbușit din cauza unor probleme la motor, numai să fie forțat să recunoască după ce restul lumii nu a mai crezut ce susținea Teheranul”, spune activista. Furia este îndreptată împotriva a 40 de ani de minciuni.
Iranienii sunt curajoși și riscă totul pentru a contesta acest regim brutal. Au nevoie de comunitatea internațională pentru a se asigura că regimul nu devine iarăși violent, așa cum s-a întâmplat în noiembrie. Avem nevoie de comunitatea internațională.
Masih Alinejad, activistă și jurnalistă iraniană:
În prezent, spune Alinejad, regimul de la Teheran speră că furia oamenilor se va potoli, dar în același timp face eforturi pentru a lansa dezinformări, pentru a-i discredita pe protestatari.
”Teheranul speră că această criză va fi depășită. Clericii consideră că opoziția este cuiul, iar ei sunt cei care țin ciocanul. Soluția lor este să răspândească minciuni și să zdrobească protestele. A funcționat în ultimii 40 de ani, dar să sperăm că nu va mai merge și de data aceasta”, spune activista.
Arestată la 18 ani pentru că a sfidat regimul
În cartea sa, ”The Wind in my Hair” – ”Vântul prin păr”, Masih Alinejad explică situația femeilor din Iran, ”nevoite să își țină capul plecat, să fie cât mai puțin vizibile, să fie umile”.
Chiar familia ei a susținut Revoluția Islamică din 1979. Activista avea pe atunci doar câțiva ani. Acum, consideră că momentul istoric al Iranului a fost nu doar o revoluție împotriva regimului de atunci, dar și o revoluție împotriva femeilor.
La vârsta de 18 ani, Alinejad, implicată în mai multe mișcări de protest, a fost arestată și condamnată la 5 ani de închisoare și 74 lovituri de bici. Pedeapsa a fost suspendată, dar după mai multe ciocniri cu autoritățile, activista a decis să părăsească țara, pentru a fi în siguranță.
La Londra, a declanșat prima mișcare împotriva obligativității vălului, postând pur și simplu o poză cu părul dezgolit, banală pentru cei mai mulți europeni, dar scandaloasă pentru mulți iranieni.
Imaginea a devenit virală, iar Alinejad a îndemnat alte femei din Iran să îi urmeze exemplul să îi trimită poze asemănătoare, care au fost postate pe pagina de Facebook My Stealthy Freedom – ”Libertatea mea secretă”, care are acum un milion de fani.
O altă campanie lansată de ea, “White Wednesday” – ”Miercurile albe”, îndeamnă oamenii să poarte o eșarfă albă sau orice element de îmbrăcăminte de această culoare, în fiecare miercuri.
Dar unele femei care au participat la aceste campanii au plătit un preț șocant, fiind condamnate la zeci de ani de închisoare.
Femeile, în fruntea protestelor din Iran
”După protestele din noiembrie, Republica Islamică a spus că femeile au jucat un rol important în manifestații și chiar au evidențiat rolul femeilor care au participat la campania „miercurilor albe“.
Au difuzat și un program special la TV despre rolul femeilor în proteste. Din nou, în actualele proteste, vedem foarte multe femei în clipuri video și fotografii, femei care contestă autoritățile”, spune activista.
Ea salută implicarea mai multor femei din Iran în activism, dar admite că scopul final – egalitatea de drepturi – este departe de a fi atins.
”Campaniile mele împotriva obligativității de a purta văl au ajutat la radicalizarea și implicarea în politică a unei generații de tinerei femei iraniene care nu vor să accepte că sunt tratate ca cetățeni de mâna a doua. Suntem departe de scopul nostru, acela de a obține egalitate de drepturi”, spune Alinejad.
Dacă contestăm obligativitatea vălului, contestăm unul dintre stâlpii de bază ai Republicii Islamice.
Masih Alinejad, activistă și jurnalistă iraniană:
Fratele meu este în închisoare. Singura lui crimă: este fratele meu
În 2019, trei membri ai familiei lui Alinejad au fost arestați și interogați în Iran. Activista subliniază că măsurile a fost luată cu scopul de a o descuraja în campaniile sale.
”Mama mea a fost interogată anul trecut, trei membri ai familiei au fost arestați. Azi, doar fratele meu Ali mai este în închisoare. A fost ținut în izolare de la arestarea sa în septembrie de către Gardienii Revoluției și nu a a avut voie să primească vizite din noiembrie. Nimeni nu l-a mai văzut de atunci, dar are voie la două convorbiri telefonice în fiecare săptămână. Singura lui vină este că este fratele meu”, spune Alinejad.
Activista spune că însăși viața ei e în pericol, dar s-a obișnuit cu acest gând.
”După uciderea lui Soleimani, m-am temut pentru viața lui. Am primit multe amenințări cu moartea, la adresa mea, dar și la adresa lui. Este foarte neliniștitor. Sunt șanse ca Teheranul să ia măsuri împotriva mea sau și a familiei mele de aici. E o posibilitate cu care trebuie să mă împac”, mai spune Alinejad.