19 comentarii- Larisa Faber s-a născut la București, dar a crescut în Luxemburg. A studiat actoria la Drama Center din Londra. Poate fi văzută pe Netflix, în serialul polițist Capitani.
Cu siguranță, nu resping criticile la adresa UE, dar când aici, în Europa de Vest, avem libertatea de a dezbate validitatea UE, alții își riscă viața pentru șansa de a face parte din ea. Ei știu prea bine ce înseamnă să trăiești în așa-zisa sferă de influență a Rusiei.
Larisa Faber:
Când Marcellus devine anticomunist
Actrița evocă, pentru început, o amintire a mamei ei, din decembrie 1989: „O tânără stă într-un teatru din București și urmărește un spectacol sold-out Hamlet. Aerul este încărcat de pericol. «Ceva este putred în statul Danemarca», este pe cale să spună Marcellus. Aproape 35 de ani mai târziu, acea femeie, mama mea, își amintește cât de încărcată era atmosfera din interiorul teatrului”.
„Toată lumea știa exact ce înseamnă replica, dar nimeni nu a scos vreun sunet. Se știa că agenții de securitate urmăreau tot. Orice indiciu de sprijin pentru cuvintele lui Marcellus garanta arestarea”, scrie Larisa Faber, în publicația britanică.
„În acea zi de început de decembrie, mama mea nu și-ar fi putut imagina că, în câteva săptămâni, dictatura Ceaușescu se va termina. Că am avea suficientă mâncare în frigider, libertate de exprimare, libertate de alegere asupra corpului nostru, libertate de acțiune. Acel sprijin pentru o bucată de Shakespeare nu ar însemna arestare. Că am fi liberi”, continuă Faber.
5 valize și olița roz
Un an mai târziu, Larisa, care avea 4 ani, și mama ei au ajuns în Luxemburg, „cu 5 valize și olița mea roz”.
Am ajuns direct în inima unuia dintre statele membre fondatoare ale UE. Am făcut parte din acel prim val de migranți est-europeni, ieșiți din cămăși de forță comuniste, plini de speranță pentru viitor. Plin de ambiție pentru viitor.
Larisa Faber:
Actrița consideră că a avut noroc, în comparație cu „străbunica mea, orfană în timpul Primului Război Mondial, a cărei fermă a fost expropriată de comuniști după cel de-Al Doilea Război Mondial și care a murit fără să fi gustat niciodată libertatea”. Sau în comparație cu bunica, căreia „i s-a refuzat intrarea la universitate pe motiv că părinții ei erau «dușmani ai poporului»”. „Și-a petrecut toată tinerețea și vârsta adultă sub un regim totalitar. Generația ei a fost nevoită să învețe limba rusă. Și a făcut-o, refuzând să învețe sensul cuvintelor, memorând fonetic întregi marșuri militare”.
Flash-ul de la Londra
Faber rememorează rolul ei din Hamlet, din decembrie 2008, când era studentă la actorie la Drama Centre din Londra: „Nici străbunica mea, nici bunica mea, nici mama mea nu s-ar fi gândit vreodată că voi putea trece toate aceste granițe, fără paznici, fără sârmă ghimpată.
În timpul conferinței de la Moscova din 1944, Churchill și Stalin au împărțit Europa, iar România a căzut în mâinile sovieticilor. După cel de-Al Doilea Război Mondial, mulți români, inclusiv familia mea, se mai rugau ca armata SUA să-i elibereze de sovietici.
Larisa Faber:
În prag de alegeri europarlamentare, actrița amendează creșterea sentimentului anti-UE: „Cu siguranță nu resping criticile la adresa UE, dar când aici, în Europa de Vest, avem libertatea de a dezbate validitatea UE, alții își riscă viața pentru șansa de a face parte din ea. Ei știu prea bine ce înseamnă să trăiești în așa-zisa sferă de influență a Rusiei”.
Cu amintirea Cortinei de Fier și cu gândul la ucraineni și la georgieni
„Așa că, duminică, 9 iunie, în timp ce Luxemburgul votează, mă voi gândi la cei care luptă în Ucraina, la cei care protestează în Georgia, punându-se în pericol să aibă într-o zi ceea ce acum pare să considerăm de la sine înțeles”, afirmă Faber.
„Mă voi gândi la milioanele din spatele cortinei de fier care nu au ajuns niciodată să experimenteze libertatea și la toți cei care îi cunosc fragilitatea atât de intim. Mă voi gândi la 1945, când Europa de Est a căzut în mâinile sovieticilor sub sunetul răsunător al tăcerii din partea celorlalți Aliați. Când sovieticii au venit în România, străbunica mea a reușit să lupte cu unul dintre soldații lor care intraseră prin efracție în casa ei. Alții, care nu au fost la fel de norocoși, s-au confruntat cu ce e mai rău. O crimă nepedepsită până astăzi. La urma-urmei, sovieticii erau aliați. Au venit să-i elibereze pe localnici. Uneori mă tem că suntem blocați într-o buclă”, scrie Larisa Faber.
Pe 9 iunie, mă voi gândi la o Europă familiarizată cu trecutul ei, oferind un viitor. De aceea, această visătoare europeană își va aminti de frigiderul gol atunci când își va exprima votul, de gustul libertății și călătoria pe care a făcut-o olița ei roz în decembrie 1990. Restul, sperăm, nu va fi tăcere.
Larisa Faber:
Foto: Facebook Larisa Faber