Actrița din Botoșani care i-a învățat actorie pe srilankezi la ei acasă: „Un popor extraordinar, cu mult bun simț și foarte corect”

Festivalul de Monodramă din Colombo, Sri Lanka, care a avut loc în perioada 25-30 august, a reunit, în acest an, concurenți din 7 ţări. Din Europa au participat Spania, România, Polonia şi Ucraina. Africa a fost reprezentată de Tunisia, iar din Asia au evoluat actori din India, Sri Lanka şi Bangladesh. 

În fața a 700 de persoane, Silvia Răileanu, din Botoșani, a urcat pe scenă cu spectacolul „Să nu ne răzbunați”, unde a jucat rolul unicului personaj al piesei, Margareta Spânu-Cemârtan. 

Regia și scenografia sunt semnate de Silvia Răileanu și Mirela Nistor, iar textul este o adaptare de Ionuț Poclid după o carte a monahului Moise ce cuprinde mărturii despre suferințele românilor din Basarabia. Spectacolul i-a impresionat pe srilankezi și i-au oferit româncei premiul pentru „Cea mai bună actriță”, dar și marele premiu pentru „Cel mai bun spectacol”. 

Recomandări

Cât a costat nesimțirea lui Iohannis

Doi ani am așteptat să ajung la acest festival – întrerupt de pandemia de COVID-19. Sunt mândră și fericită. Am muncit enorm pentru acest spectacol și simt că acum culeg roadele.

Silvia Răileanu, actriță:

Întrebată dacă publicul din Sri Lanka a înțeles și a empatizat cu suferințele românilor, actrița a povestit: „Am creat acest spectacol în așa fel încât cei care nu cunosc acest episod dramatic din istoria noastră, mai ales cei care nu-l cunosc, să înțeleagă ușor mesajul lui. Există și un sinopsis la început care explică despre ce este piesa, dar și imagini de tip documentar care rulează în timpul spectacolului”, a mai spus Răileanu. Piesa a fost jucată în limba română. 

Atelier de actorie pentru tinerii srilankezi 

Tot aici, în Colombo, în cadrul festivalului de teatru care a durat cinci zile, Silvia Răileanu a fost invitată de organizatori să țină un atelier de actorie pentru tinerii srilankezi. 

Recomandări

Problema accesului facil la locuințe în România. Vincze Enikő, activistă pentru dreptate locativă: „Gradul de profitabilitate contribuie masiv la creșterea permanentă a prețurilor” | Interviu

„E pentru prima dată când țin un atelier de teatru și am avut ocazia să-i descopăr pe acești oameni talentați, dar să mă descopăr și pe mine în această nouă postură. A fost foarte interesant pentru că am putut să le povestesc multe lucruri despre România, despre teatrul din România, am lucrat mult pe emoții, pe tot felul de exerciții de improvizație, de mișcare, am trecut prin tot felul de stări.”

Ce a impresionat-o cel mai mult în Sri Lanka

Silvia Răileanu a povestit că srilankezii știau deja multe lucruri despre țara noastră, având în vedere că mulți dintre ei ajung să muncească în România. Ea a povestit și ce a impresionat-o cel mai mult din întreaga experiență. 

I-am simțit curioși, interesați, ne-am distrat foarte mult. E un popor extraordinar, cu mult mult bun simț și foarte corect. Zâmbetul lor m-a impresionat cel mai mult, toată lumea pe stradă îți zâmbește. Și curățenia. A fost surprinzătoare întreaga experiență. 

Recomandări

Cine a ucis-o pe Geanina? Singurul suspect din anchetă, un profesor de istorie, a fost achitat definitiv, din lipsă de probe

Cum a ajuns să participe cu spectacolul în țări precum Sri Lanka, Egipt și Mongolia 

De pe scena Teatrului pentru Copii și Tineret „Vasilache”, din Botoșani, Silvia Răileanu a ajuns cu spectacolul „Să nu ne răzbunați” și pe scene din Mongolia, Egipt, Algeria, Liban și acum Sri Lanka. Cum? „Eram la festivalul din Bacău cu piesa, când m-a văzut o doamnă din Mongolia, căreia i-a plăcut foarte mult. Ea m-a invitat prima dată la un festival de teatru din Mongolia. De acolo, lucrurile au funcționat în lanț. Mai departe, am primit o invitație pentru un festival din Egipt. De acolo în alte țări, așa am ajuns și în Liban, Algeria…” 

A ajuns și în Ucraina, cu două luni înainte de izbucnirea războiului. „Ba chiar lumea mă întreabă dacă am scris piesa acum, pe fondul celor întâmplate.”

Dar cum a apărut ideea spectacolului? 

„Am mers în vizită la Liceul Pedagogic și am vorbit cu elevii de clasa a IX-a. Când au fost întrebați ce știu ei despre Basarabia, mai mulți dintre ei au răspuns că de acolo, de peste Prut, vin băieții cu țigări, se face contrabandă și alte chestiuni care m-au deranjat atunci. Cert e că nu știau prea multe. Am decis să fac ceva în privința asta. Așa a apărut ideea unui spectacol care să fie și ca o lecție de istorie”, a povestit Silvia Răileanu. 

Copilărie în Basarabia 

Silvia Răileanu a știut încă din clasa a doua că vrea să devină actriță. „Când eram mică, puneam pe mine toate hainele din dulap și interpretam tot felul de personaje în fața cățeilor. Dacă mă lătrau, asta însemna pentru mine că mi-am jucat bine rolul. Ei au fost primii mei spectatori (râde)”. 

Susținerea părinților a venit mult mai târziu, își amintește Răileanu: „Părinții și-au dorit să devin profesoară. Și dorința lor s-a împlinit abia acum, în Sri Lanka (râde). Cu timpul, au înțeles ca asta este cu adevărat ceea ce-mi doresc să fac, actorie, și au ajuns să mă susțină. Ba chiar m-au încurajat, în momente de cumpănă, să nu renunț, dacă tot am ajuns să investesc atât de mult timp, suflet și energie.”

„Am simțit acest spectacol cu mulți ani înainte de a-l juca”

Silvia Răileanu s-a născut în Republica Moldova, în satul Popăuți, aproape de malul Nistrului. „Eu am trăit într-o mahala cu mulți bunici care-mi povesteau tot felul de lucruri despre război, despre foamete, unele mai terifiante decât altele. Poate de aceea am simțit acest spectacol cu mulți ani înainte de a-l juca”, povestește actrița. 

„M-am născut în perioada când era Uniunea Sovietică, când la noi în sat nu erau preoți, am fost botezată pe ascuns, într-un ceaun acasă, pentru că era doar un singur preot care slujea la cinci sate, pe ascuns”, a mai povestit ea pentru Botoșăneanul.ro.  

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 9

Cum a ajuns în Botoșani 

În Botoșani a ajuns printr-o întâmplare, una care a făcut-o să rămână peste două decenii, după cum povestește actrița. „Fostul director al teatrului (n.r. Teatrul „Mihai Eminescu”) a sunat la facultatea de teatru din Chișinău, unde eu am studiat, în căutare de o actriță pentru un rol, o înlocuire. Și eu eram atunci în căutare, abia absolvisem, a ajuns la mine această informație. Am ajuns în Botoșani, iar rolul avea să mi se potrivească de minune”. 

Am mai stat apoi pentru încă un rol, încă o înlocuire, încă un rol și tot așa. Am zis că vin pentru o lună și au trecut deja 21 de ani.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro