Aceasta a fost data alesă de marile familii regale ale Europei pentru nunta, considerată cea mai frumoasă din istoria poporului român.Dar poate și una dintre cele mai controvesate, date fiind sumele alocate pentru eveniment: nunta prințului Ferdinand cu ducesa Maria de Edinburgh, cea care avea apoi să devină „Regina soldat” a României.
Fabulosul castel Sigmaringen a fost ales pentru desfășurarea ceremoniei, asta după ce alte variante au picat din diferite motive, bine întemeiate.
Logodna celor doi a avut loc la Postdam, unde Kaiserul Wilhem a organizat totul cu mare fast. Conform uzanţelor, regele Carol, tatăl lui Ferdinad, a fost nevoit să se ducă în Anglia pentru a perfecta căsătoria. N-a fost lucru ușor, căci tatăl Mariei, duce de Edinburgh, nu prea agrea ideea. Totuși, în final, înțelegerea a fost făcută.
Regina Victoria a Angliei și bunică a Mariei, ar fi dorit ca nunta să aibă la Windsor, conform cutumei britanice, însă ar fi fost oficiată doar o ceremonie protestantă, nu și una catolică. Cele două biserici nu s-au înțeles. Nu a fost ales nici castelul de la Coburg din cauza proastei faime de gazdă a ducelui Ernest. În fine, varianta Sigmaringen a mulțumit pe toată lumea, potrivit identitatea.ro.
Împodobită după gustul mamei
Prințesa Maria avea 17 ani. A purtat o rochie fermecătoare de mătase cu cordon alb, brodat cu perle. Fusta rochiei de mireasă a fost împodobită cu crenguţe de mirt și flori de portocal, mărginită cu catifea albă. Voalul era unul dintre cele mai fine.
„Rochia mea de nuntă era de o mătase albă, groasă, fără lustru, cu mâneci umflate, bineînţeles, şi cu foile în formă de clopot, prelungite într-o trenă. N-aş putea spune că eram prea încântată de înfăţişarea mea, având o idee mult prea romantică despre ce ar trebui să fie o mireasă. Am fost împodobită după gustul mamei şi-mi purtai apăsătoarele găteli, cât putui mai bine”, avea să povestască Maria mult mai târziu, in amintirile sale.
Prințul Ferdinand, cu zece ani mai în vârstă decât mireasa lui, a îmbrăcat uniforma sa românească, peste care avea banderola portocalie a Ordinului Vulturului Negru, cu care fusese decorat de împăratul german cu două zile în urmă.
În plus, proaspăta soție a lui Ferdinand consemna scurt că nu-şi aminteşte mare lucru despre recepţia de nuntă de la castelul Sigmaringen. „Nu-mi aduc aminte despre dejunul de gală şi aproape nici de plecarea noastră”, scria peste ani Regina Maria în primul volum din „Povestea vieţii mele”.
„Majestate, ajungă-ți! E rușine!”
Din țară, a plecat la Sigmaringen un tren cu patru vagoane: unul restaurant, altul salon, al treilea pentru suită iar ultimul pentru bagaje. Fiecare vagon era iluminat, fiecare avea ceas, sonerie, termometru, baromentru. Un salon era încălzit cu apă caldă, iar restul cu aburi. Totul costase aproximativ 220.000 de lei, dar presa ridicase costurile la 400.000 de lei. Adevărul, ziar anti-monarhic, nota, de exeplu, că cheltuielile totale ale nunții au ajuns 6.244.185 lei și titra pe prima pagină: „Majestate, ajungă-ți! E rușine!”
La câteva zile după nuntă și o scurtă lună de miere în Germania, tânăra pereche pornește spre România. Prin Ardeal călătoresc noaptea, pentru a evita manifestările românilor și ca să nu aibă probleme cu Austro-Ungaria.
În țară sunt primiți cu un entuziasm. Intrarea se face pe la Predeal, unde sunt întâmpinați de generalul Barozzi și de prefectul de Prahova. La Chitila îi așteaptă cel de Ilfov. Directorul CFR a cheltuit 20.000 de lei cu florile care au împodobit trenul regal.
„Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă”
Maria avea să scrie, mai târziu, în memorii, că a fost încântată de chipurile vânătorilor de munte: „voinici, oacheși, cu ochi negri vioi și dinți foarte albi. Chiar din primele clipe m-am simțit aproape de armată iar aceasta îmi dădea curaj. Niciodată nu m-am simțit străină printre soldați”.
La Gara de Nord, tinerii au fost întâmpinați de rege, miniștri și primarul de atunci al Capitalei, Grigorie Trandafil. Acesta i-a oferit Mariei o cupă din argint gravată cu „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă, spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893”. Cupa se află la Muzeul Național de Istorie. De la gară s-a mers la Mitropolie, peste tot casele erau decorate, școalile au fost întrerupte între 23 și 26 ianuarie pentru ca elevii să participe la frumoasa sărbătoare.
Maria și Ferdinand au parte de o a doua nuntă, la Curtea de Argeș. Se ține o slujbă unde participă toată lumea bună a României, iar prinții devin și nași a 32 de perechi de miri din fiecare județ.