Combatant pe frontul din Dobrogea
După izbucnirea marii conflagraţii, în cei doi ani de neutralitate ai României, poetul ţine numeroase conferinţe şi cuvântări, pledând pentru intrarea României în război alături de puterile Antantei. După realizarea acestui lucru, se înrolează voluntar, ca şi fratele lui, Eugen, fireşte, în tabăra românească. Pentru aceste fapte a fost condamnat la moarte, în contumacie, de autorităţile ungare. Luptă cu arma în mână pe frontul din Dobrogea, dar la solicitarea generalului Constantin Prezan, unul dintre conducătorii armatei române, Goga ajunge în Moldova, la Cartierul General al Armatei I, unde contribuie la realizarea ziarului ”România”. Aureolat deja drept cea mai de seamă voce poetică a Ardealului, momentul înfăptuirii Unirii din 1 decembrie 1918 îi va aduce lui Goga şi o fulminantă ascensiune politică. Între 1919 – 1921 devine, în două guverne diferite, Ministru al Instrucţiunii şi Cultelor. Capătă înalte recunoaşteri ale activităţii sale, fiind ales membru al Academiei Române, în 1919 şi primind prestigiosul Premiu Naţional de Poezie, în 1924.
A ajuns şi prim-ministru
Activitatea politică va proiecta în schimb, destule umbre asupra judecării destinului marelui poet. Membru al Partidului Poporului condus de mareşalul Alexandru Averescu, Goga se va apropia tot mai mult de ideologia de extremă dreaptă, devenind, în plan politic, exponentul unui naţionalism dus adesea la limită, cu puternice accente antisemite, dar şi transformându-se într-un ”instrument” util planurilor regelui Carol al II-lea de instaurare a unui regim. După ce în 1932 îşi înfiinţează propria formaţiune politică, Partidul Naţional-Agrar, Goga va fuziona cu Liga Apărării Naţional-Creştine, condusă de AC Cuza, formând, în 1935, Partidul Naţional-Creştin. La 28 decembrie 1937, ca un pasaj către instaurarea regimului personal al lui Carol al II-lea, ce va prefaţa dictaturile de mai târziu, Goga este desemnat prim-ministru. După doar două luni jumătate, când suveranul a considerat că nu mai are nevoie de el, I s-a cerut demisia. Era 11 februarie 1938, iar România intra în ”era dictaturilor”. Goga, în schimb intra în ultimele trei luni de viaţă. La 7 mai 1938, Octavian Goga trecea la cele veşnice din cauza unui atac cerebral, la doar 57 de ani.
Există voci care încă susţin că marele poet ar fi fost de fapt otrăvit cu o substanţă ce i-a provocat colapsul chiar din ordinul regelui care ar fi vruty astfel să scape de un personaj incomod, ce ştia prea multe. Oricum ar fi, cert e că Goga a fost înmormântat la Ciucea, judeţul Cluj, pe domeniul pe care-l cumpărase în 1920 de la văduva marelui poet maghiar Ady Endre. Treptat, admiraţia faţă de vibraţia operei sale poetice şi a eforturilor pentru crearea României Mari a fost înlocuită, mai ales după 1989, cu criticile tot mai vehemente la adresa ideilor şi atitudinii politice pe care Goga le-a avut.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro